SALVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan din mai multe guri de foc. – Din fr. salve.

salvă sf [At: AR (1829), 421/26 / V: (reg) sălburi sfp / Pl: ~ve / E: fr salve, ger Salve] 1 Lovituri de tun sau de pușcă trase simultan, adesea în împrejurări solemne sau festive. 2 Zgomot produs de salvă (1).

SALVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan. – Din fr. salve.

SALVĂ, salve, s. f. Serie de focuri trase simultan de mai multe arme. Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. Dacă stăm culcați, salvele se răresc și ele. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Țevile... se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. REBREANU, R. II 254. ◊ Fig. Se suie la tribună emoționat, o salvă de aplauze îl întîmpină. VLAHUȚĂ, O. A. III 65.

SALVĂ s.f. Serie de lovituri, de descărcări ale unei arme de foc. ◊ Salvă de salut = salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive. [< fr. salve, it. salva].

SALVĂ s. f. serie de lovituri trase simultan cu două sau mai multe arme de foc. ♦ ~ de salut = salvă trasă fără proiectile, în diferite ocazii festive. (< fr. salve)

SALVĂ ~e f. mil. Descărcări de pușcă sau de tun trase simultan din mai multe guri de foc. /<fr. salve, germ. Salve

salvă f. descărcare de tunuri în semn de onoare sau de bucurie; fig. o salvă de aplauze.

* sálvă f., pl. e (fr. salve, d. it. salva). Descărcătură de maĭ multe arme, deodată în onoarea cuĭva saŭ ca exercițiŭ saŭ la bătălie: salve de puștĭ, de tunurĭ. Fig. O salvă de aplauze, o izbucnire de aplauze.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

salva [At: HELIADE, O. I, 210 / Pzi: ~vez, (înv) salv / E: lat salvare, it salvare] 1-2 vtr A izbuti să scoată sau să iasă dintr-o situație critică Si: (îvp) a (se) mântui. 3-4 vtr (Spc) A (se) dezrobi. 5 vt (Îe) A ~ aparența (sau aparențele) A da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă răul lăuntric.

sălburi sfp vz salvă

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. A scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură. În vremuri d-astea dai încolo și moșii și bani, numai viața să ți-o salvezi. REBREANU, R. II 37. Se lăcomise în speranța unei mari lovituri care să-l salveze, și se încurcase în socoteli în așa fel, încît nu mai vedea nici o ieșire. BART, E. 239. ◊ Expr. A salva situația = a reuși să îndrepți o situație neplăcută, grea, precară. A salva aparențele v. aparență. ◊ Refl. La prima mea încercare, ființa aceea s-a apărat ș-a crezut că trebuie să se salveze, rîzînd absolut fără sens. SADOVEANU, O. VIII 636. ◊ Refl. pas. În urma naufragiului unei corăbii... nimic nu s-a putut salva. BART, E. 29.

SALVA vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentînd numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].

SALVA vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. ♦ a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it. salvare)

A SALVA ~ez tranz. (ființe sau obiecte) A scoate dintr-o situație complicată; a scăpa. ◊ ~ situația a reuși să facă față unei situații grele. /<lat., it. salvare

salvà v. a mântui, a scăpa.

* salvéz v. tr. (lat. it. salvare, fr. sauver). Mîntuĭ, scap, scot din pericul: a salva pe cineva de la naufragiŭ, a salva un bolnav, Hristos a salvat lumea, a salva onoarea. Scuz, fac să fie ĭertat: fondu acesteĭ cărțĭ salvează forma. A salva aparențele, a nu lăsa să ĭasă la iveală părțile urîte.

salvă (serie de lovituri de tun) s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

salvă (serie de lovituri de tun) s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

salvă s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

salva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 salvează; conj. prez. 1 sg. să salvez, 3 să salveze

salva (a ~) vb., ind. prez. 3 salvează

salva vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 sg. și pl. salvează

SALVĂ s. foc. (~ de artilerie.)

SALVĂ s. foc. (~ de artilerie.)

SALVA vb. 1. v. scăpa. 2. v. elibera. 3. v. scoate. 4. v. mântui.

SALVA vb. 1. a scăpa, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să te ~ ?) 2. a elibera, a libera, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 3. a scăpa, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 4. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

salva (salvez, salvat), vb. – A scăpa, a se elibera. Lat. salvare (sec. XIX). – Der. salvă, s. f., din fr. salve; salvator, s. m., din lat. salvator (se.c XIX); salv-conduct, s. n., din fr. sauf-conduit; salvare, s. f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor).

SALVA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386 loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de c. f. dintre S. și Vișeu de Jos (jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul S. apare menționat documentar în 1440 cu numele Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Runcul Salvei.