salvare sf [At: ARISTIA, PLUT. 174/4 / Pl: ~vări / E: salva] 1 (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) Scoatere dintr-o situație critică Si: (asr) mântuință, (îvp) mântuire, (înv) selamet. 2 (Spc) Dezrobire (2). 3 (Ccr) Ceea ce salvează pe cineva sau ceva. 4 (Îla) De ~ Care servește pentru a salva. 5 Instituție medicală care acordă primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de o intervenție medicală urgentă. 6 Vehicul special care transportă accidentați sau bolnavi la un spital (de urgență) Si: ambulanță (1).

SALVARE, salvări, s. f. Acțiunea de a (se) salva; (concretizat) mijloc prin care se salvează. Domnule secretar, a venit, în sfîrșit, și pentru noi o salvare. DEMETRIUS, C. 27. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită. REBREANU, R. I 241. ◊ Loc. adj. De salvare = care salvează, cu ajutorul căruia se salvează. O avere frumoasă făcuse, pe vremuri, cu vasul lui de salvare «Union»... Bătrînul maltez fusese odinioară groaza societăților de salvare. BART, E. 30. Deasupra patului, într-o nișă, o scară de frînghie – mijloc de salvare în caz de incendiu. id. S. m. 41. ◊ Scîndură de salvare = scîndură cu ajutorul căreia se poate salva un naufragiat. (Fig.) Fata nu înțelegea totul, dar vedea că i se întinde o scîndură de salvare de către o mînă binevoitoare. BART, E. 358. Colac de salvare v. colac (II 1). ♦ Serviciu medical destinat să dea primul ajutor accidentaților sau bolnavilor care au nevoie de ajutor medical urgent. ♦ Vehicul special amenajat care transportă accidentații sau bolnavii la o instituție spitalicească.

SALVARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, ființă, circumstanță salvatoare. 2. Serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor în stare foarte gravă. ♦ Camionetă, mașină special amenajată pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. [< salva].

SALVARE s. f. 1. acțiunea de a (se) salva; ființă, circumstanță salvatoare. 2. serviciu medical care dă primul ajutor celor accidentați sau bolnavilor. 3. camionetă pentru transportul celor accidentați sau bolnavi, la un spital de urgență. (< salva)

SALVARE ~ări f. 1) v. A SALVA. 2) Serviciu medical de urgență. 3) Mijloc de transport special amenajat, care servește la acordarea ajutorului medical de urgență; ambulanță. [G.-D. salvării] /v. a salva

salvare f. mântuire.

* salváre f. (d. a salva). Acțiunea de a salva, mîntuire: salvarea unor naufragiațĭ. Instituțiune medicală de venit în ajutor la accidente: o ambulanță a Salvăriĭ. Agențiĭ acesteĭ instituțiuni: vina Salvarea.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

salva [At: HELIADE, O. I, 210 / Pzi: ~vez, (înv) salv / E: lat salvare, it salvare] 1-2 vtr A izbuti să scoată sau să iasă dintr-o situație critică Si: (îvp) a (se) mântui. 3-4 vtr (Spc) A (se) dezrobi. 5 vt (Îe) A ~ aparența (sau aparențele) A da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă răul lăuntric.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. A scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură. În vremuri d-astea dai încolo și moșii și bani, numai viața să ți-o salvezi. REBREANU, R. II 37. Se lăcomise în speranța unei mari lovituri care să-l salveze, și se încurcase în socoteli în așa fel, încît nu mai vedea nici o ieșire. BART, E. 239. ◊ Expr. A salva situația = a reuși să îndrepți o situație neplăcută, grea, precară. A salva aparențele v. aparență. ◊ Refl. La prima mea încercare, ființa aceea s-a apărat ș-a crezut că trebuie să se salveze, rîzînd absolut fără sens. SADOVEANU, O. VIII 636. ◊ Refl. pas. În urma naufragiului unei corăbii... nimic nu s-a putut salva. BART, E. 29.

SALVA vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentînd numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].

SALVA vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. ♦ a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it. salvare)

dispensar-staționar-salvare s. n. Stabiliment medical cu dispensar, staționar și stație de salvare ◊ „[...] avea la dispoziție o mare cantină-restaurant cu săli de mese în anexele sociale ale halelor, cămine pentru tineret, un club și un dispensar-staționar-salvare.” Sc. 21 I 78 p. 1 (din dispensar + staționar + salvare)

A SALVA ~ez tranz. (ființe sau obiecte) A scoate dintr-o situație complicată; a scăpa. ◊ ~ situația a reuși să facă față unei situații grele. /<lat., it. salvare

salvà v. a mântui, a scăpa.

* salvéz v. tr. (lat. it. salvare, fr. sauver). Mîntuĭ, scap, scot din pericul: a salva pe cineva de la naufragiŭ, a salva un bolnav, Hristos a salvat lumea, a salva onoarea. Scuz, fac să fie ĭertat: fondu acesteĭ cărțĭ salvează forma. A salva aparențele, a nu lăsa să ĭasă la iveală părțile urîte.

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

salvare s. f., g.-d. art. salvării; pl. salvări

salva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 salvează; conj. prez. 1 sg. să salvez, 3 să salveze

salva (a ~) vb., ind. prez. 3 salvează

salva vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 sg. și pl. salvează

SALVARE s. 1. v. scăpare. 2. v. ambulanță. 3. v. eliberare. 4. v. mântuire.

SALVARE s. 1. scăpare, (astăzi rar) mîntuință, (pop.) izbăvire, mîntuire, (înv.) izbavă, salut, selamet. (Și-a găsit ~ prin fugă.) 2. (concr.) ambulanță, autosanitară, sanitară. (A sosit ~ pentru a duce accidentatul la spital.) 3. eliberare, liberare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 4. (BIS.) izbăvire, mîntuire, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)

SALVA vb. 1. v. scăpa. 2. v. elibera. 3. v. scoate. 4. v. mântui.

SALVA vb. 1. a scăpa, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să te ~ ?) 2. a elibera, a libera, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 3. a scăpa, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 4. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

salva (salvez, salvat), vb. – A scăpa, a se elibera. Lat. salvare (sec. XIX). – Der. salvă, s. f., din fr. salve; salvator, s. m., din lat. salvator (se.c XIX); salv-conduct, s. n., din fr. sauf-conduit; salvare, s. f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor).

SALVARE. Subst. Salvare, scăpare, izbăvire (pop.), mîntuire (pop.), mîntuință (înv.), redempțiune (rar). Supraviețuire. Ieșire (fig.), soluție. Eliberare, dezrobire, descătușare, slobozire (pop.). Apărare, salvgardare (livr.), ocrotire, protejare. Ocrotirea sănătății; ocrotirea naturii. Echipă de salvare. Colac (centură) de salvare. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor, mesia; eliberator. Adj. Izbăvit (pop.), mîntuit (pop.), dezrobit, descătușat. Salvator, izbăvitor (pop.), mîntuitor; eliberator, dezrobitor. Vb. A (se) salva, a scăpa, a (se) izbăvi (pop.), a (se) mîntui (pop.); a găsi o salvare (o scăpare), a ieși cu bine (din ceva), a scăpa ca prin farmec; a scăpa ca prin urechile acului, a scăpa din gura lupului, a scăpa ca pe mîneca cămășii, a scăpa ieftin, a scăpa cu fața curată; a scăpa de belea, a ieși la liman. A rămîne în viață, a scăpa cu viață, a (se) salva de la moarte, a supraviețui. A (se) elibera, a (se) descătușa (fig.), a (se) dezrobi, a slobozi, a pune în libertate. A apăra, a salvgarda (livr.), a ocroti, a proteja. Adv. În afară de orice pericol; în siguranță. V. apărare, libertate, ocrotire, pază, siguranță.

VESTĂ DE SALVARE mijloc de supraviețuire în caz de amerizare, putând fi confecționată din plută sau din cauciuc (acționată pneumatic de butelii cu CO₂). Vesta de salvare este utilizată și de parașutiști pentru lansările pe apă.

ARMATA SALVĂRII (în engl. SALVATION ARMY [səlveíʃn a:mi]) organizație fondată la Londra în 1865 cu scopul răspîndirii creștinismului, mai ales prin acțiuni de caritate. Are o organizare cvasimilitară și poartă o uniformă caracteristică. Cuprinde c. 3 mil. de persoane din 83 de țări.

FRONTUL SALVĂRII NAȚIONALE (F.S.N.) 1. Organism al puterii de stat constituit, la București, în 22 dec. 1989, ca urmare a evenimentelor revoluționare din 16-22 dec., având drept scop „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. Hotărând dizolvarea tuturor structurilor de putere ale fostului regim dictatorial, întreaga putere de stat a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale (C. f. S. n.), în care au fost desemnați, provizoriu, ca membri (fără consultarea prealabilă a unora dintre aceștia) Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tökés, Dumitru Mazilu, Dan Deșliu, general Ștefan Gușă, general Victor Stănculescu, Aurel Dragoș Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marțian, căpitan Mihai Lupoi, Ion Iliescu ș.a. În teritoriu, se hotărăște constituirea de consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale F.S.N. Platforma-program a F.S.N. cuprindea deziderate ca: abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat; elaborarea unei noi Constituții; respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale; restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței ș.a. La 26 dec., a fost ales în funcția de președinte Ion Iliescu care a numit în calitate de prim-min. al României, până la Alegeri, pe Petre Roman. La începutul anului 1990, societatea românească, marcată de cele patru decenii și jumătate de dictatură comunistă, a traversat în câteva rânduri (12 ian., 23 ian., 28-29 ian., 18 febr. 1990 ș.a.) puternice crize politice, succesiunea evenimentelor devenind deosebit de rapidă și densă. La 23 ian. C. f. S. n. hotărăște participarea F.S.N. (care în febr. se constituie în partid politic) la alegeri, în contextul deținerii puterii politico-legislative, ceea ce a provocat protestul unor partide. Reprezentanții partidelor politice și cei ai C. f. S. n. cad de acord asupra constituirii Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (C.P.U.N.), format prin restructurarea C. f. S. n. și reprezentare egală, cu câte trei membri, a partidelor constituite până la acea dată (50% din totalul membrilor C.P.U.N.). 2. Partid politic creat în febr. 1990, la București, care s-a autodefinit „formațiune politică democratică, de largă cuprindere socială, ce urmărește transformarea societății românești pe baza valorilor democrației, libertății și demnității”. Președinte: Ion Iliescu (din apr. 1990; în urma alegerilor din 20 ami 1990, candidând din partea F.S.N., este ales președinte al României); Petre Roman, lider național (din mart. 1991) și președinte al F.S.N. (din apr. 1992). În condițiile existenței, în partid, a unor acute divergențe privind căile de trecere a României la economia de piață și a instituirii statului de drept, F.S.N. se scindează în partidele: Frontul Salvării Naționale (din mai 1993, Partidul Democrat-F.S.N.) și Frontul Democrat al Salvării Naționale (din iul. 1993, Partidul Democrației Sociale din România – P.D.S.R.).

INITIUM EST SALUTIS NOTITIA PECATI (lat.) recunoașterea greșelii este începutul salvării – Seneca, „Epistulae”, 28.

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă – Principiu fundamental de drept public roman.

SALVA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386 loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de c. f. dintre S. și Vișeu de Jos (jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul S. apare menționat documentar în 1440 cu numele Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Runcul Salvei.

UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singură salvare pentru cei învinși: să nu spere în nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Îndemn adresat de Enea luptătorilor săi în ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.

Salus populi suprema lex esto (lat. „Salvarea poporului să fie legea supremă”) – maximă de drept public la Roma, a devenit expresie în sensul că interesele poporului trebuie să aibă întîietate față de cele particulare. Se mai folosește și forma: „Salus reipublicae (republicii) suprema lex esto”. IST.

Una salus victis, nullam sperare salutem (lat. „Singura salvare a învinșilor este de a nu mai spera în salvare”) – Vergiliu, Eneida (c. II, v. 354). E ultimul îndemn pe care Enea îl adresează luptătorilor adunați în jurul lui în noaptea cînd a fost distrusă Troia, încercînd prin aceste cuvinte să trezească în ei curajul omului ajuns la desperare. Racine, reluînd ideea lui Vergiliu, a precizat clar această intenție în Baiazid (act. I, sc. 4): Mon unique espérance est dans mon désespoir (Singura-mi speranță e în desperarea mea). În poezia Filozofii și plugarii, Coșbuc folosește o variantă prescurtată: Una salus restat victis. LIT.

a chema salvarea expr. (glum., friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu creion de alaun.