6 definiții pentru salvamarist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SALVAMARIST, salvamariști, s. m. (Rar) Salvamar (2). – Salvamar + suf. -ist.
SALVAMARIST, salvamariști, s. m. (Rar) Salvamar (2). – Salvamar + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
salvamarist sm [At: DCR / Pl: ~iști / E: salvamar + -ist] Persoană din cadrul salvamarului care se ocupă cu salvarea celor aflați în pericol de a se îneca în mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SALVAMARIST s. m. pesoană calificată care lucrează în cadrul salvamarului. (< salvamar + -ist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
salvamarist s. m. Persoană care se ocupă cu salvarea celor în pericol de înec pe mare ◊ „Salvamariștii patrupezi. O școală specială salvamar funcționează în orășelul francez Gramat, departamentul Lot. Cursanții săi sunt câini.” Sc. 21 X 78 p. 5. ◊ „Cei 24 de turiști și patru «salvamariști» au fost readuși la țărm.” Sc. 16 VIII 79 p. 5 (din salvamar + -ist; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SALVAMARIST ~ști m. Persoană din cadrul salvamarului. /salvamar + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
salvamarist s. m., pl. salvamariști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
salvamarist, salvamariștisubstantiv masculin
etimologie:
- Salvamar + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 MDN '00