SALUTĂRÍ vb. v. saluta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SALUTÁRE, salutări, s. f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) Formulă de salut folosită mai ales la despărțire sau la întâlnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politețe pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SALUTÁRE ~ări f. 1) v. A SALUTA și A SE SALUTA. 2) mai ales la pl. Urare de bine transmisă cuiva; complimente. ◊ ~! a) bună ziua! b) la revedere. /v. a (se) saluta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SALUTÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a saluta; formulă, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SALUTÁRE s. f. acțiunea, faptul de a saluta; (formulă de) salut. ◊ (pl.) expresie de politețe transmisă prin scris sau prin cineva unei persoane. (< saluta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SALUTÁRE s., interj. 1. s. v. salut. 2. interj. (reg.) servus!, (fam.) pa!, salve! (~! și pe mâine.) 3. s. (la pl.) v. complimente.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

salutáre s. f., g.-d. art. salutării; pl. salutări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink