saltație sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr saltation, lat saltatio] 1 Artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. 2 Deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer.

SALTAȚIE² s.f. Deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. [< fr. saltation].

SALTAȚIE¹ s.f. Artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. [Gen. -iei. / < lat. saltatio].

SALTAȚIE s. f. 1. artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. 2. deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. (< fr. saltation, lat. saltatio)

saltație (desp. -ți-e) s. f., art. saltația (desp. -ți-a), g.-d. saltații, art. saltației

saltație (-ți-e) s. f., art. saltația (-ți-a), g.-d. saltații, art. saltației

saltație s. f. (sil. -ți-e), art. saltația (sil. -ți-a), g.-d. saltații, art. saltației

saltație, transport prin ∼, (engl.= saltation, transport by) mecanism de deplasare a granulelor clastice pe patul unei albii sau al unui baz. de sedimentare, prin ridicarea temporară a lor și împingerea înainte de către curenții a căror capacitate de transport depășește, temporar, forța gravitației; prin s. sunt deplasate în medii turbulente granule cu diametrul mediu între 0,4 – 0,06 mm.