SALIVÁT s. n. Faptul de a saliva; salivație. – V. saliva.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
salivát s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALIVÁ, salivez, vb. I. Intranz. A secreta, a produce (multă) salivă. – Din fr. saliver, lat. salivare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SALIVÁ ~éz intranz. A produce salivă. /<fr. saliver
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALIVÁ vb. I. intr. A produce (multă) salivă. [< fr. saliver].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALIVÁ vb. tr. a produce (multă) salivă. (< fr. saliver, lat. salivare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
salivá vb., ind. prez. 1 sg. salivéz, 3 sg. și pl. saliveáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink