salin, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: lat salinus, fr salin] 1 Care conține sare (1) în mod natural Si: sărat² (1). 2 (Înv; pex) Pe care (sau în care) s-a pus sare (1). 3 Care are gust de sare (1). 4 (Chm) Care are caracter de sare (25). 5 Care conține (multă) sare (1). 6 Care conține o anumită concentrație de sare (1). 7 (D. plante) Care crește într-un pământ ce conține sare (1).

salină sf [At: AR (1829), 2361/11 / V: (înv) sari~^[1], (reg) sani~ / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: fr saline, ger Saline, lat salina] 1 Mină¹ din care se extrage sarea gemă sub formă solidă (blocuri sau măruntă) și sub formă lichidă (saramură concentrată). 2 (Înv; pgn) Mină¹. corectat(ă)

sanină sf vz salină

sarină² sf vz salină

SALIN, -Ă, salini, -e, adj. 1. Care conține sare. Soluție salină. 2. Care are caracter de sare. Oxid salin de fier.

SALINĂ, saline, s. f. Mină din care se extrage sare; ocnă.

SALIN, -Ă adj. 1. Care conține sare. 2. (Chim.) Care are caracter de sare. [< fr. salin, it. salino, cf. lat. sal – sare].

SALINĂ s.f. Complex de construcții, de instalații etc. destinate exploatării unui zăcămînt de sare; mină de sare. [< fr. saline, cf. lat. salinae].

SALIN, -Ă adj. 1. care conține sare. 2. (chim.) care are caracter de sare. 3. (despre plante) care crește pe un teren care conține sare. (< fr. salin, lat. salinus)

SALINĂ s. f. mină de sare; ocnă. (< fr. saline, lat. salina, germ. Saline)

SALIN ~ă (~i, ~e) 1) Care conține sare; cu sare în componență. Sol ~. 2) chim. Care are proprietăți de sare. /<lat. salinus, fr. salin

SALINĂ ~ e f. Loc unde se extrage sarea; mină de sare. /<fr. saline, lat. salina, germ. Saline

salin a. ce conține sare.

salină f. 1. loc de unde se scoate sare; 2. ocnă de sare gemă.

* salín, -ă adj. (d. salină, după fr. salin și it. salino). Care conține sare, sărat: oxid salin.

* salínă f., pl. e (lat. salinae [pl.], d. sal, sare). Ocnă, mină de sare, loc de unde se scoate sare din apa marină.

salin adj. m., pl. salini; f. salină, pl. saline

salină s. f., g.-d. art. salinei; pl. saline

salin adj. m., pl. salini; f. salină, pl. saline

salină s. f., g.-d. art. salinei; pl. saline

salin adj. m., pl. salini; f. sg. salină, pl. saline

salină s. f., g.-d. art. salinei; pl. saline

SALIN adj. 1. v. sărat. 2. (CHIM.) (înv.) săros. (Combinație ~.)

SALINĂ s. ocnă, (înv.) sărărie. (~ de la Cacica.)

SALIN adj. 1. sărat. (Lac ~.) 2. (CHIM.) (înv.) săros. (Combinație ~.)

SALINĂ s. ocnă, (înv.) sărărie. (~ de la Cacica.)

SALÍNĂ (< fr., lat.) s. f. Complex de construcții, de instalații sau de lucrări miniere, destinate exploatării unui zăcământ de sare; se poate extrage fie sare gemă (sub formă de blocuri sau de bulgări), fie o soluție concentrată de sare (utilizată în ind. chimică), în funcție de tipul instalațiilor folosite; mină de sare, ocnă (1). După încetarea exploatării sălile subterane care s-au format prin extragerea sării sunt uneori folosite pentru tratament balnear, îndeosebi în afecțiuni respiratorii (ex. salinele de la Târgu Ocna, Slănic-Prahova,Praid); constituie și obiective turistice.