salicilină sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~cină / E: fr salicyne, ger Salizin] Substanță extrasă din scoarța unor specii de salcie¹ sau obținută pe cale sintetică din acid salicilic, care se prezintă sub formă de cristale albe, cu gust amărui, solubile în apă și în alcool, și care se întrebuințează în medicină ca antifebril și antireumatic Si: (rar) salicozidă.

salicină sf vz salicilină

CIOROI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi.

CIOROI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene și cu fructe achene (Inula). – Din cioară + suf. -oi.

SALICINĂ s. f. glicozid febrifug și antireumatic, obținut din scoarța de salcie sau sintetic, din acid salicilic. (< fr. salicyne)

CIOROI ~ m. Bărbătușul ciorii. /cioară + suf. ~oi

SALICILINĂ f. Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța unor specii de salcie sau obținută pe cale sintetică, care se prezintă sub formă de cristale, solubile în apă, cu însușiri antifebrile. /<germ. salizin

* salicínă f., pl. e (d. lat. salix, salicis, salcie). Chim. O substanță astringentă și febrifugă care se scotea la început din scoarța sălciiĭ albe și a maĭ multor felurĭ de plopĭ și care se află și’n castoreŭ. Astăzĭ se obține pin sinteză (C₂₆H₁₈O₁₄).

salicilină s. f., g.-d. art. salicilinei

salicilină s. f., g.-d. art. salicilinei

cioroi s. m., pl. cioroi, art. cioroii

salicilină s. f., g.-d. art. salicilinei

CIOROI s. (BOT.; Inula germanica și salicina) (reg.) cioroinic.

CIOROI s. v. corb, rom, țigan.

SALICILINĂ s. (FARM.) salicină, salicozidă.

SALICINĂ s. v. salicilină.

SALICILINĂ s. (FARM.) salicină, salicozidă.

SALICINĂ s. (FARM.) salicilină, salicozidă.