SALI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „salin”. [Var. sale-. / < fr. sali-, cf. lat. sal].

SALI-/SALE- elem. „sare”. (< fr. sali-, sale-, cf. lat. sal)

sal² s vz sală¹

sală² sf [At: BL X, 105 / E: ucr, rs сало] (Reg) Slănină (2).

sală^1[1] sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: (înv) șală, (înv) sal s / Pl: săli, (rar) ~le / G-D și: (asr) (unei) sale, salei / E: ngr σάλ(λ)α, fr salle, ger Saal, it salla] 1 Încăpere spațioasă destinată pentru solemnități, întruniri, spectacole, întâlniri sportive, expoziții etc. 2 (Pgn) Cameră, de obicei de dimensiuni mari. 3 (Îs) ~ de arme sau ~a armelor Încăpere (în incinta unui muzeu) în care sunt păstrate armele, trofeele, veșmintele de luptă etc. 4 (Îas) Încăpere special amenajată în care se dau lecții de scrimă. 5 (Îs) ~ de baie Cameră de baie Si: baie¹ (1). 6 (Îs) ~ de mâncare (sau de mese, înv, de ospețe) Sufragerie (de obicei într-o școală, într-un spital, într-o unitate militară, într-o întreprindere etc.). 7 (Nob; îs) ~ de moarte Abator (1). 8 (D. spectacole; îe) A face ~ plină (goală) sau săli pline (goale) A (nu) avea public mult. 9 (D. spectacole; pex; îae) A (nu) avea succes. 10 (Spc) (Adesea urmat de determinările „de clasă” sau „de curs”) Încăpere în care se desfășoară procesul de învățământ pentru elevi, studenți etc. 11 Totalitatea persoanelor care se află într-o sală¹ (1, 6, 10). 12 Încăpere mică (de trecere) prin care se intră într-o casă venind de afară Si: antreu, anticameră (1), vestibul. 13 Tindă. 14 (Olt; Mun) Prispă (1). 15 (Reg) Pridvor. 16 Încăpere (de trecere) lungă și îngustă care face legătura între camerele unei locuințe, instituții etc. Si: coridor (1), culoar (1).

săli v vz sili

sili [At: CORESI, EV. 190 / V: (îvt) sâli / Pzi: ~lesc / E: vsl силити] 1 vt (C. i. ființe) A determina prin forță să acționeze într-un anumit fel, care este împotriva voinței subiectului acțiunii Si: a constrânge, a forța, a nevoi, a obliga, a osândi, a presa, (liv) a violenta, (pop) a silnici (1), (îvr) a strânge, (înv) a asupri, a necesita, (reg) a serti. 2 vt (C. i. fapte, fenomene, acțiuni etc.) A orienta către o anumită desfășurare. 3 vt (Înv; c. i. femei) A silui (3). 4-5 vr și (îvp) vi A depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: (îvp) a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a se osteni, (pop) a se sârgui, (pfm) a se sforța (1), (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se silui (2), a se volnici, (reg) a se sârmului, a se strădănui, a se verpeli. 6-7 vri (Înv; îe) A (se) ~ la drum A merge repede. 8 vi (Reg) A munci. 9 vr (Reg) A se screme. 10-11 vri (Pop) A se grăbi. 12 vi (Reg; îf sâli) A sărbători ziua de lăsatul secului (prin strigături și diferite ritualuri). 13 vr (Îvr; d. băuturi) A-și grăbi procesul de alcoolizare. 14 vi (Reg; d. cereale) A se coace mai mult decât trebuie. 15 vt (Reg; c. i. cereale) A face să se coacă mai devreme decât trebuie.

șală¹ sf vz sală

șali sn vz șaliu

șaliu sn [At: (a. 1761) ȘIO II₂, 113 / V: (înv) șah (S și: șalii) / Pl: ~ri / E: tc șali] 1 (Îrg) Stofa de lână, vărgată, care se fabrica mai ales la Angora. 2 (Buc) Stofa cu urzeală de bumbac și bătătură de lână, cu dungi de mătase și flori.

SALĂ, săli, s. f. 1. Încăpere spațioasă care poate cuprinde un număr mare de persoane, în vederea unui spectacol, a unor manifestări culturale, sportive etc. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E. 65. Treceam dintr-o sală într-alta, căutînd să dau de o ieșire. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de» și arătînd destinația) Noi și noi grupuri de oameni iau loc pe scaunele din sala de spectacol. V. ROM. martie 1954, 244. Din obicei, Vartolomeu Diaconu a deschis ușa sălii de așteptare. C. PETRESCU, A. 278. 2. Încăpere servind ca intrare într-o locuință (v. vestibul) sau ca loc de trecere între camere (v. coridor). Să nu mai tremure cei ce vin la răspunsuri, prin săli și prin tinzi. GOLESCU, Î. 52. – Pl. și: (rar) sale.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni sau animale) A obliga să facă ceva; a constrînge, a forța. Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. ◊ (Cu privire la propria persoană) Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. id. ib. 218. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se zori, a se grăbi. Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (Urmat de determinarea «la drum») Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. ♦ Tranz. A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. 3. Refl. și (rar) intranz. A-și da toată osteneala, a se strădui (muncind din greu). Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.

SALĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].

SALE- v. sali-.

SALĂ s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ◊ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla)

SALE- elem. sali-.

sală-studio s. f. Sală de teatru, de obicei de proporții mici, care servește drept atelier de experiență al anumitor piese, experimente regizorale etc. ◊ „Noua sală-studio cu 200 locuri a Institutului de teatru din Tg. Mureș.” Sc. 21 XI 62 p. 2; v. și Cont. 16 IX 66 p. 4 (din sală + studio)

SALĂ săli f. 1) Încăpere spațioasă, special amenajată, destinată diferitelor activități. ~ de spectacole. ~ sportivă. 2) Publicul adunat într-o astfel de încăpere.[G.-D. sălii] /<ngr. sal[l]a, fr. salle, germ. saal, it. salla

A SE SILI mă ~esc intranz. 1) pop. A acționa într-un tempo mai rapid; a se grăbi. 2) A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se forța. /<sl. siliti

A SILI ~esc tranz. (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a obliga; a impune. /<sl. siliti

ȘALIU n. Stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. /<turc. șali

sală f. 1. cameră încăpătoare: sală de mâncare, de așteptare; 2. loc de întrunire: sală de teatru. [It. SALA, printr’un intermediar grec modern].

silì v. 1. a forța: silește-l să plece; 2. a căuta din răsputeri: sa silit să ajungă acolo; 3. a fi silitor: școlarilor, siliți-vă! [V. silă].

* sálă f., pl. e; i ob. sălĭ (fr. salle, d. germ. saal, de unde și rus. zála; it. ngr. sála. V. salon). Cameră mare: sala teatruluĭ, sala număru cutare a universitățiĭ, sală de mîncare (sofragerie), sală de arme. Pop. Tindă, anticameră, camera pin care se intră. – În est, pop. șală.

silésc v. tr. (vsl. siliti, a sili, d. sila, putere. V. silă, silnic, siluĭesc). Costrîng, forțez, fac să execute cu sila: l-a silit să plece. Grăbesc: nu silițĭ copiiĭ. V. intr. Mă silesc: silea să ajungă acasă. V. refl. Mă sforțez, tind din toate puterile: s’a silit să ajungă acasă maĭ curînd Îs silitor, Îs harnic: elevu se silește să învețe, se silește la carte.

șálă, V. sală.

șalíŭ n., pl. urĭ (turc. șali. V. șal. Cp. cu șalon). Vechĭ. Camelot care se fabrica maĭ ales la Angora. – În Munt. Olt. șaĭ, pl. urĭ (var. rom.).

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli corectat(ă)

sili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, 3 sg. silește, imperf. 1 sileam; conj. prez. 1 sg. să silesc, 3 să silească

șaliu (înv.) s. n., art. șaliul; (sorturi) pl. șaliuri

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli

sili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, imperf. 3 sg. silea; conj. prez. 3 să silească

șaliu (rar) s. n., art. șaliul; (sorturi) pl. șaliuri

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli

sili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, imperf. 3 sg. silea; conj. prez. 3 sg. și pl. silească

șaliu s. n., art. șaliul; (sorturi) pl. șaliuri

sală, săli.

silesc, -leam 1 imp.

SALĂ s. v. cameră, încăpere, odaie, slănină.

SALĂ s. 1. sală de mese v. sufragerie; sală de mâncare v. sufragerie; (înv.) sală de ospețe v. sufragerie. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. anticameră. (Așteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieșit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)

SALĂ DE OSPEȚE s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie.

SILI vb. v. asupri, batjocori, exploata, grăbi, iuți, împila, împovăra, năpăstui, necinsti, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, silui, tiraniza, urgisi, viola, zori.

SILI vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. forța. 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a se forța, a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

SALĂ s. 1. sală de mese = sufragerie, sală de mîncare, (înv. și reg.) prînzitor, (înv.) sală de ospețe; sală de mîncare = sufragerie, sală de mese, (înv. și reg.) prînzitor, (înv.) sală de ospețe. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. anticameră. (Așteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieșit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)

sală s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. SLĂNINĂ.

sală de ospețe s. v. SALĂ DE MESE. SALĂ DE MÎNCARE. SUFRAGERIE.

SILI vb. 1. a constrînge, a face, a forța, a obliga, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a forța, a nevoi, a obliga. (Este ~ să...) 3. a constrînge, a forța, a obliga, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a forța, a obliga, a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a constrînge, a obliga, a reduce. (L-a ~ la tăcere.) 6. a forța. (Nu ~ piciorul.) 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

sili vb. v. ASUPRI. BATJOCORI. EXPLOATA. GRĂBI. IUȚI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. NECINSTI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SILUI. TIRANIZA. URGISI. VIOLA. ZORI.

sală (săli), s. f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s. n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι.

SALI- „sare, sodiu”. ◊ L. sal, salis „sare” > fr. sali-, it. id., engl. id. > rom. sali-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține sare.

șaliu, șaliuri, s.n. 1. (înv.) stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. 2. stofă cu urzeală de bumbac și bătătură de lînâ, cu dungi de mătase și cu flori.

SALĂ încăpere special amenajată și utilată în vederea desfășurării unor activități care asigură securitatea zborului. Sala de pliaj, este dotată cu mese de lemn lăcuite și ustensilele necesare plierii parașutelor, precumși cu rafturi pentru stocarea acestora. Sin. sala parașutelor.

acustica sălilor, calitatea audiției sunetelor* într-o încăpere (săli de concert* sau de spectacole, studio de radio* sau de televiziune), în raport cu utilizarea acesteia. Preocupările pentru o mai bună audiție în edificiile publice datează din antic. Vitruvius Pollio (sec. 1 î. Hr.), în De Architectura, dă reguli în acest scop și arată cum poate fi îmbunătățită a. de teatru, utilizând vase mari de bronz sau de teracotă și creând spații rezonatoare. Nivelul atins de arhitec. antic., în acest domeniu poate fi ilustrat prin calitățile sonore extraordinare ale vestitului teatru în aer liber din Epidaur (Grecia), cu 17.000 de locuri, unul dintre cele mai bine conservate din antic. Aprinderea unui chibrit pe scenă sau pașii omului se aud până la ultimul loc de sus. Pierdute în mare parte în lungul milen. 1 al ev. med., unele din cunoștințele de a. s-au mai transmis din generație în generație de constructori, găsind aplicații în cazuri izolate (Ex.: în unele biserici de mănăstiri din Moldova de N se întâlnesc nișe și alte sisteme constructive de întărire a sunetelor). Faza empirică în acest domeniu s-a încheiat abia în sec. 20, când preocupările pentru a. au căpătat baze științifice, folosindu-se progresele realizate în ramura propagării sunetului (reflexie, absorbție etc.) și a electroacusticii. În general, din punctul de vedere al acusticii*, o sală mare închisă trebuie să îndeplinească două condiții principale: stereofonia (1) și ambiofonia (posibilitatea de a modifica în două feluri calitățile sonore ale sălii și anume, pentru claritatea vorbirii printr-o durată de reverberație* mai mică, iar pentru buna audiție a muzicii printr-o durată de reverberație mai mare, maximă în cazul muzicii coral.-simf.). Sala Palatului din București (1960, c. 3.100 de locuri) concentrează cele mai înaintate aplicații ale acusticii tehnice și ale alectroacusticii. Prin dispozitive și procedee mecanice și electronice, durata naturală mică de reverberație a sălii (1,8 s) poate fi mărită sau micșorată (reverberație artificială), după natura utilizării ei (conferințe, teatru, operă, formații instr. mici, muzică simf. sau vocal-simf. etc.).

sală de concert, sală special construită pentru desfășurarea de manifestări muzicale. S. ideală dispune de o acustică perfectă (dacă se poate, pentru fiecare loc la fel). Calculele constructorilor țin seama mai ales de centrele de interferență* a undelor* sonore și de captarea lor. Studiul atent al propagării, reflectării și absorbției undelor sonore a dus la soluții optime de construcție. S-a dezvoltat în prezent o ramură specială a tehnicii: acustica sălilor*. Fenomenele de reflexie și de absorbție a sunetelor au un rol foarte important la calcularea s., unde trebuie să se țină sema de posibilitățile reflexiilor multiple ale undelor sonore pe pereți, pe tavan, în loji etc. De asemenea, se ia în considerație și timpul de reverberație* care, pentru s., trebuie să fie o mărime de ordinul a 1 secundă. Unele s. moderne, de dimensiuni ce depășesc posibilitățile de audiție obișnuite, necesită un sistem perfecționat de amplificare și de redare a sunetului prin difuzoare*.

sale cale – (reg.; gastr.) Bicarbonat de amoniu; amoniac. Se folosește în patiserie: „Creșteau turtile dacă punea-i sale cale-n aluat” (Crâncău, 2013). – Et. nec.; probabil o denumire de farmacie cu sensul de „medicament alcalin” (folosit, de regulă, în tratamentul acidității gastrice); sare alcalină.

SAL-, v. SALI-. □ ~uretic (v. -uretic), adj., s. n., (medicament) care favorizează excreția renală de sodiu; ~ureză (v. -ureză), s. f., excreție de sodiu prin urină.

sală, săli s. f. Încăpere spațioasă având diverse destinații. ◊ Sală capitulară = sală de adunare în m-rile catolice, rezervată inițial numai membrilor capitulului (consiliul de conducere), iar mai târziu și pentru festivități fără caracter religios propriu-zis. – Din fr. salle, germ. Saal.

Sala și Sali v. Solomon I 4 și Ierusalim 5.

Compelle intrare (lat. „Silește-i să intre”) – Cuvintele provin din Evanghelie (Luca, XIV, 23), dar sînt citate în latinește, deoarece își datoresc trista lor celebritate bisericii catolice care le-a folosit în limba latină. De-a lungul vremilor, pe aceste două cuvinte dintr-o para bolă s-au întemeiat multe persecuții religioase ca și multe încercări de a-i constringe pe cei de altă credință să treacă la catolicism. Laicii însă întrebuințează expresia atunci cînd consideră că trebuie folosite și forța, constringerea, violența, pentru a sili pe cineva să facă un lucru care este socotit spre binele lui. De pildă, un ministru belgian a susținut pe vremuri că părinții ar trebui amendați și pedepsiți cu închisoare, dacă nu-și trimit copiii la școală, la care un deputat i-a răspuns că într-adevăr e nevoie de acest compelle intrare. BIB.

sala pașilor pierduți expr. (livr.) tribunal, judecătorie.