salavat sn [At: MAG. IST. V, 26 / Pl: ~uri / E: tc salavat] 1 Rugăciune canonică a musulmanilor, cuprinzând mărturisirea credinței că unica divinitate este Alah și că Mahomed este profetul lui Alah. 2 Obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamismului și care era folosit ca talisman. 3 (Reg) Taifas.

SALAVAT s. n. (Turcism învechit) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpau astfel de formule și care se folosea ca talisman. Un inel de salavat, Ce i-a fost de cununat. TEODORESCU, P. P. 621. Că inelul de-mi privea, Salavatul cunoștea. id. ib.

SALAVAT s. n. (Turcism înv.) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpa o astfel de formulă și care se folosea ca talisman. – Tc. salevat.

salavat n. talisman pe care se scriea formula religioasă a Islamului: că inelul de-mi privia, salavatul cunoștea POP. [Turc. SALAVAT, rugăciune canonică].

salavát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] salavat, pl. d. salát, rugăciune). Vechĭ. Rugăcĭunea musulmanilor, compusă din formula „Nu e nicĭ un Dumnezeŭ afară de Dumnezeŭ și Mohamet e profetu luĭ”. Azĭ. P.P. (Teod. 621): un inel de salavat, un inel pe care era scrisă această rugăcĭune.

salavat (salavaturi), s. n. – Rugăciune a musulmanilor. Tc. salavat, pl. din arab. salat (Șeineanu, II, 310). Sec. XVII, înv.

salavat, salavaturi, s.n. (înv.) 1. rugăciune canonică la musulmani. 2. obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamului și care era folosit ca talisman. 3. (reg.) taifas.