SALARIÁT, -Ă, salariați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, în schimbul muncii prestate, primește un salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. salarié.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care primește salariu. 2) : Muncă ~tă muncă retribuită prin salariu. [Sil. -ri-at] /<fr. salarié
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Muncitor, lucrător, funcționar etc.) care primește un salariu. // adj. (Despre muncă) Recompensată, plătită cu un salariu. [Pron. -ri-at. / cf. fr. salarié].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁT, -Ă I. adj., s. m. f. cel care primește un salariu. II. adj. (despre muncă) recompensă, plătită cu un salariu. (< fr. salarié)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁT s. 1. v. angajat. 2. (la pl.) v. personal.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
salariát adj. m., s. m. (sil. -ri-at), pl. salariáți; f. sg. salariátă, pl. salariáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁ, salariéz, vb. I. Trans. (Rar) A salariza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. salarier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁ vb. I. tr. (Rar) A salariza. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. salarier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁ vb. tr. a salariza. (< fr. salarier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁ vb. v. retribui, salariza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
salariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. salariéz, 3 sg. și pl. salariáză, 1 pl. salariém (sil. -ri-em), conj. prez. 3 sg. și pl. salariéze; ger. salariínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SALARIÁT, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. și f. Persoană fizică care încheie un contract de muncă individual, cu o persoană fizică sau juridică, ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă, și se obligă astfel să presteze munca pentru și sub autoritatea acestuia, în schimbul unei remunerații numite salariu. ◊ S. temporar = persoană încadrată la un agent de muncă temporară și pus de acesta la dispoziția unui utilizator, pe durata necesară, în vederea îndeplinirii anumitor sarcini precise și cu caracter temporar.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink