salahorie sf [At: MUSTE, ap. CADE / V: (pop) ~lao~, (reg) ~laolie / Pl: ~ii / E: salahor + -ie] 1 Muncă prestată de salahor (3) Si: (rar) salahorit. 2 Stare de salahor (3). 3 Muncă de salahor (4). 4 (Pgn) Muncă (fizică) grea. 5 (Înv) Salahorime (2).

SALAHORIE, salahorii, s. f. Faptul de a fi salahor, starea de salahor; muncă grea (de salahor). Dacă ai ști cum salahoria asta în care petrec, împreună cu boala și mizeria, mă apasă și mă fac incapabil de a voi. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Armașul cel mare avea toată autoritatea asupra robilor statului, strîngea birul de la ei și uneori profita de salahoria lor ca să-și facă pe ieftin o căscioară. GHICA, S.A. 36. Decît la salahorie, Mai bine cu puica-n vie. ȘEZ. I 166.

SALAHORIE f. 1) Stare de salahor. 2) fig. Muncă grea, istovitoare. / salahor+ suf. ~ie

salahorie f. muncă de salahor.

salahoríe f. (d. salahor). Muncă de salahor. Fig. Muncă grea și brută: asta-ĭ curată salahorie!

salaorie sf vz salahorie

saraolie sf vz salahorie

salahorie s. f., art. salahoria, g.-d. salahorii, art. salahoriei

salahorie s. f., art. salahoria, g.-d. salahorii, art. salahoriei

salahorie s. f., art. salahoria, g.-d. salahorii, art. salahoriei

SALAHORIE s. v. trudă.

SALAHORIE s. salahorit, trudă. (După atîta ~.)