SALAHÓR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcții de case, de șosele etc., (în trecut) țăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești, întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaór s. m.] – Din tc. salahor.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

SALAHÓR ~i m. Lucrător necalificat, plătit cu ziua, care îndeplinește munci grele, mai ales la construcții. /<turc. salahor
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

salahór (salahóri), s. m. – 1. (Înv.) Slujbaș la curte. – 2. (Înv.) Țăran scutit de dări, care avea drept unică obligație întreținerea anumitor cetăți sau drumuri. – 3. Ziler, muncitor cu ziua. Tc. (per.) salahor „scutier” (Șeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der. salahori, vb. (a munci din greu, a trudi); salahorie, s. f. (muncă de salahor); salahoresc, adj. (de salahor).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

salahór s. m., pl. salahóri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink