Saladin m. Sultan al Egiptului și al Siriei, eroul muzulman din a treia Cruciată, care repurtă victorii asupra Creștinilor si coprinse în 1187 Ierusalimul (1174-1193).

SALADIN (SALᾹH ad-DῙN Yūsuf ibn Ayyub) (c. 1138-1193), comandat de oști și diplomat arab de origine kurdă. Întemeietorul dinastiei Aiubizilor. Vizir al califului fatimid al-Adid (1171), s-a proclamat sultan al Egiptului (din 1171), ceea ce a marcat sfârșitul dinastiei Fatimizilor și al Califatului șiit și reîntoarcerea la islamul sunnit, și al Siriei (din 1774), supunând autorității sale Siria, Palestina, Arabia apuseană și Nubia. În 1187-1188, în urma bătăliei de la Hattῑn (5 iul. 1187), a cucerit posesiunile cruciaților (Accra, Ierusalim, Askalon), ceea ce a constituit una dintre cauzele Cruciadei a III-a (1189-1192). A luptat cu Richard I Inimă de Leu, regele Angliei, și Filip II August, regele Franței. În literatura medievală, simbol al principelui înțelept și generos, el este considerat unul dintre cei mai valoroși comandanți musulmani.