saitoc, ~oacă [At: CADE / V: saioc i / Pl: ~uri, ~oace / E: fo] (Reg) 1 i (Are) Cuvânt care imită mersul săltat și grăbit. 2 sn Săritură (1). 3 a Care merge săltând. 4 a (Olt; d. copii) Neastâmpărat.

SAITOC adv. (Uneori repetat) Cu mersul în sărituri mari. [Cei trei frați] făceau pașii ca oamenii, iar zmeul, saitoc-saitoc... cît doi și trei pași omenești, astfel că, după cîteva sărituri, abia se mai vedea înaintea lor. POPESCU, B. II 52. – Pronunțat: sai-toc.

SAITOC, saitocuri, s. n. Săritură (mare), salt. [Pr.: sai-]

saitoc adv. sărind repede: smeul saitoc saitoc cu crăcanele lui POP. [Onomatopee].

saĭtóc (Munt. vest ș.a.), interj. care arată un mers săltat și grăbit: zmeu venea saĭtoc-saĭtoc cu crăcanele luĭ. S.n., pl. urĭ. Săritură. Adj. (-oc, -oacă). Care merge săltînd. V. dup-dup, na-na-na, șontîc, teleap.

saioc i vz saitoc

SAITOC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpaiat, zvânturat, zvânturatic.

SAITOC s. v. salt, săltătură, săritură.

saitoc adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

saitoc s. v. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ.