SAITOC adv. (Uneori repetat) Cu mersul în sărituri mari. [Cei trei frați] făceau pașii ca oamenii, iar zmeul, saitoc-saitoc... cît doi și trei pași omenești, astfel că, după cîteva sărituri, abia se mai vedea înaintea lor. POPESCU, B. II 52. – Pronunțat: sai-toc.

saitoc adv. sărind repede: smeul saitoc saitoc cu crăcanele lui POP. [Onomatopee].

SAITO, Nokichi (1882-1953), scriitor și medic psihiatru japonez. Poet al genului tanka, critic și eseist. Poezia sa este o înregistrare a lumii în manieră descriptivă („Raze roșii”, „Licuricii de dimineață”, „Giuvaerul neșlefuit”, „Teoriile mele asupra poeziei tanka”). Renumit pentru lucrarea de referință în literatura japoneză „Kakinomoto no Hitomaro”, pentru care i s-a acordat Premiul Academiei imperiale.