saint-bernard sm [At: M. D. ENC / P: sen-bernar / Pl: (2) ~rzi / E: fr saint-bernard] 1 Rasă de câini foarte mari, originară din Elveția, cu părul lung de culoare albă cu pete roșcate, dresați pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți. 2 Câine din rasa Saint Bernard (1) Si: bernardin.

saint-simonian, ~ă [At: FILIMON, O. I, 371 / P: sen-simonian / S și: sansimonian / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr saint-simonien] 1 sm Adept al saint-simonismului. 2-3 a Care aparține saint-simonienilor (1) sau saint-simonismului. 4-5 a Privitor la saint-simonieni sau la saint-simonism. 6-7 a Specific saint-simonienilor sau saint-simonismului.

saint-simonism sn [At: DN³ / P: sen-simonism / E: fr saint-simonisme] Doctrină socialist-utopică, care considera că societatea viitoare se va întemeia pe marea industrie planificată, pe participarea la muncă a tuturor membrilor societății și pe repartiția după muncă, cu păstrarea proprietății private și a claselor sociale, progresul societății fiind determinat de știință și de rațiunea umană.

Barthélemy (Saint) m. noaptea sfântului Bartolomeu (24 August 1572), când se făcu oribilul măcel al protestanților francezi (vr’o 25.000) din ordinul lui Carol IX și al mamei sale Caterina de Medicis.

Saint-Jean d’Acre n. V. Acra.

Saint-Simon m. 1. (Duce de), celebru scriitor francez, autor de Memorii importante despre domniile lui Ludovic XIV și Ludovic XV (1675-1755); 2. (Conte de), economist francez care pretinse a reorganiza familia, și societatea pe baze, noui prin știință și industrie; sistema-i socialistă poartă numele de saint-simonism (rezumat în formula: «fiecăruia după capacitatea sa, fiecării capacități după operele sale»), iar discipolii săi (printre cari Auguste Comte) ne acela de saint-simoniști (1760-1825).

San-Gothard n. V. Gothard.

Santa-Elena f. insulă engleză în Oceanul Atlantic, unde Englezii transportară în 1815 pe Napoleon I, după bătălia dela Waterloo, și unde muri în 1821.

SAINT-BERNARD s. (ZOOL.) bernardin.

MONT-SAINT-MICHEL [mõ-sẽ-miʃél], mică insulă în NV Franței, pe coasta normandă, cu alt. de 90 m și un perimetru de 900 m, legată de țărm printr-un dig. Locuită încă din sec. 6 de călugări. La începutul sec. 8, episcopul Aubert de Avranches a construit aici capela Saint-Michel, care s-a dezvoltat, ulterior, într-un monument de arhitectură medievală, devenind unul dintre cele mai frecventate locuri turistice din Franța. Abație benedictină (966), biserica Notre-Dame-sous-Terre.

SAINT ALBANS [sənt ó:lbənz], oraș în Marea Britanie, în SE Angliei (Hertfordshire), situat la poalele colinelor Chiltern, pe râul Ver, la 32 km NV de Londra; 129 mii loc. (2002). Ind. aeronautică, electronică, textilă, farmaceutică și alim. Producție de instrumente muzicale. Muzeu de antichități (1929). Orașul poartă numele primului martir de pe terit. Marii Britanii (Sfântul Alban) convertit la creștinism și ucis de soldații romani în anul 303 d. Hr. În apropiere se află ruinele orașului roman Verulamium. În anul 793, regele Offa al Merciei a întemeiat aici o abație benedictină. Biserica Saint Michael (sec. 10). Catedrală (sec. 11-14, cu unele refaceri din 1877), în stil gotic, de 167 m lungime și 63 m lățime, cu o navă lungă de 90 m (una dintre cele mai mari din lume). La S.A. au avut loc două bătălii (22 mai 1455 și 17 febr. 1461) în timpul Războiului celor Două Roze.

SAINT BERNARD [sẽbərná:r], numele a două pasuri în Alpi: Marele S.B., situat în V Alpilor Pennini, la granița Italiei cu Elveția, la 2.469 m alt., la 24 km E de Mont Blanc. Prin tunelul de 5,8 km lungime, construit între 1900 și 1904, trece o șosea care face legătura între valea fl. Ron și valea râului Dora Baltea, străjuit de statuia Sf. Bernard, dezvelită în 1905. În apropiere se află mănăstirea de călugări fondată în sec. 10 de Sf. Bernard de Menthon. Prin acest pas a trecut (în 1800) Napoleon I, cu armata sa de 40.000 de oameni, în campania pe care a întreprins-o în N Italiei. Micul S.B., situat în Alpii Graici, la granița Franței cu Italia, pe cumpăna de ape dintre râurile Isère (Franța) și Pad (Italia), la 2.188 m alt., la 16 km S de Mont Blanc. În apropiere există un adăpost pentru călători creat în sec. 11 de Sf. Bernard de Aosta. Străbătut de o șosea. Prin micul S.B. a trecut (în anul 218 î. Hr.) Hannibal cu oștile sale.

SAINT CHARLES [sənt tʃá:lz], cap în E pen. Labrador, la 52°13′ lat. N și 55°40′ long. V, cel mai estic punct al continentului America de Nord.

SAINT CHRISTOPHER ȘI NEVIS v. Saint Kitts și Nevis.

SAINT CLAIR [sənt klεər], lac în partea centrală a Americii de Nord, situat între Canada (prov. Ontario) și S.U.A. (statul Michigan), în cadrul sistemului Marilor Lacuri, la 175, m alt.; 1.300 km²; 48 km lungime; 39 km lățime max.; ad. max.: 8 m. Legat cu lacul Huron (din N) prin râul navigabil Saint Clair (65 km lungime) și cu lacul Erie (din S) prin râul navigabil Detroit (50 km lungime). Prin mijlocul lacului S.C. trece granița dintre Canada și S.U.A. Pe malul V al lacului se află o suburbie a orașului Detroit. Lacul S.C. a fost descoperit și traversat în 1670 de misionarii francezi Dollier de Casson și Brehant de Galinée.

SAINT CROIX (în sp.: Santa Cruz), ins. americană în Antilele Mici, în M. Caraibilor, cea mai mare din arh. Virgine, situată la 105 km SE de Puerto Rico; 218 km²; 37 km lungime; 10 km lățime max. Orașe pr.: Christiansted, Frederiksted. Relief deluros în partea de V, extins paralel cu țărmul, care culminează în Blue Mountain (1.090 m alt.). Pescuit. Plantații de trestie de zahăr. Turism. Descoperită în 1493 de Cristofor Columb. Stăpânită, succesiv, pentru scurt timp de olandezi, englezi, spanioli și francezi. Cumpărată de danezi în 1733 și apoi vândută S.U.A. în 1917. În 1989, ins. a fost devastată de un puternic uragan.

SAINT ELIAS [sintiláiəs] 1. Lanț muntos în NV Americii de Nord (Canada și S.U.A.), în m-ții Coastei, extins pe 480 km lungime și 140 km lățime max. de-a lungul graniței dintre Canada (Yukon Territory) și S.U.A. (Alaska); alcătuit din roci vulcanice și sedimentare paleozoice și mezozoice. Are mai multe vârfuri care depășesc 4.000 m alt.: Hubbard (4.576 m), Fairweather (4.663 m), Vancouver (4.755 m), Lucania (5.226 m), Saint Elias (5.489 m) ș.a. Alt. max.: 6.050 m (vf. Logan, cel mai înalt din Canada și al doilea din America de Nord, după vf. McKinley). Pe pantele de S se află ghețarii Malaspina, Guyat, Seward, Bering, Hubbard. Sectorul din S.U.A. inclus parțial în Parcul Național Wrangell-St. Elias, iar cel canadian în Parcurile Totshenshini-Alsek și Kluane. Declarat (în 1979, 1992, 1994) în Patrimoniul natural universal. 2. Vf. în m-ții Saint Elias, la granița Canadei cu S.U.A., la S de vf. Logan. Alt.: 5.489 m. A fost zărit pentru prima oară la 16 iul. 1741 de exploratorul Vitus Jonassen Bering și a fost escaladat pentru prima dată la 31 iul. 1897 de o echipă italiană condusă de Luigi Amedeo, duce de Abruzzi.

SAINT GEORGE, ins. în arh. Pribilof.

SAINT GEORGE’S [sənt dʒó:dʒi:z], cap. statului Grenada, situată în SV ins. Grenada (Antilele Mici), pe țărmul G. Grand Anse al M. Caraibilor; 3,9 mii loc. (2001). Aeroportul Pearls. Port comercial. Ind. alim. (zahăr, rom, țigarete); produse din hârtie. Stațiune balneoclimaterică. Universitate (1956), Institut de medicină (1976). Biserici: romano-catolică, anglicană și prezbiteriană. Palatul guvernului. Fort. Turism. Fundat de francezi în 1650 și ocupat de englezi în 1783. Între 1885 și 1958 cap. fostei colonii britanice Insulele de Sub Vânt. Din 7 febr. 1974, capitala statului Grenada.

SAINT GEORGE’S [sənt dʒó:dʒi:z], CHANNEL, Canalul ~, str. între Marea Britanie și Irlanda, respectiv între capul Saint Davis (Wales) și capul Carnsore (Irlanda), care unește M. Irlandei cu Oc. Atlantic. Lungime: 160 km; lățime max.: 112 km; lățime minimă: 76 km.

SAINT GOTHARD [sẽgotá:r] (SANKT GOTTHARD) 1. Masiv muntos în Alpii Lepontini (Elveția), format din șisturi cristaline, granite și gnaisuri. Alt. max.: 3.192 m (vf. Rotongo). Relief glaciar. Important nod orografic. Din acest masiv izv. Ronul și Rinul. Observator meteorologic. 2. Trecătoare transalpină, lungă de 26 km, situată la 2.108 m alt., la granița Elveției cu Italia, care asigură legătura între cele două țări în zona văilor Reuss și Ticino. Hotel. Atestată documentar la începutul sec. 14 și numită după adăpostul (hotelul) dedicat Sf. Gothard (n. 1038), episcop de Hildesheem, construit în sec. 14. 3. Tunel feroviar, situat la 1.154 m alt., construit în anii 1872-1882, între localitățile Airolo (Italia) și Göschenen (Elveția), străpungând pe o distanță de 15 km masivul Saint-Gothard. 4. Tunel rutier, lung de 16,3 km, deschis traficului în 1980, prin care se asigură legăturile între așezările Airolo (Italia) și Andermatt (Elveția).

SAINT HELENA (SFÂNTA ELENA), ins. britanică în S Oc. Atlantic, situată la 1.850 km V de țărmul SV al Africii, la 15°15′ lat. S și 5°42′ long. V; 122 km²; 16,9 km lungime; 10,5 km lățime. Orașe pr.: Jamestown, Longwood. Relief accidentat, de origine vulcanică, cu alt. max. de 823 m (Diana Peak), fragmentat de văi cu numeroase chei. Climă tropicală blândă, cu temp. medii de 22°C vara și 18°C iarna. Descoperită la 21 mai 1502 de navigatorul portughez João da Nova Castella la întoarcerea din Indii, vizitată de englezi în 1588 și revendicată de olandezi în 1633, care au ocupat-o între 1645 și 1651. În 1659 a fost inclusă în Compania britanică a Indiilor de Est, care a folosit-o ca stație pe drumul maritim ce leagă Anglia de India. Compania a stăpânit-o până în 1834, cu excepția anilor 1815-1821, când ea a fost administrată direct de Coroana britanică. Și-a pierdut din importanță o dată cu deschiderea Canalului Suez (1869). Împreună cu ins. vulcanice Ascension (88 km²), Tristan da Cunha (104 km²), Inaccessible (10 km²), Nightingale (1,3 km²) și Gough (93 km²) formează o dependență britanică cu capitala la Jamestown, administrată de un guvernator propriu. Pe ins. S.H. a fost exilat (1815-1821) împăratul Napoleon I și tot aici a murit în localit. Longwood, unde există un muzeu memorial.

SAINT HELENS [sənt hélinz], oraș în Marea Britanie (Anglia), la 18 km NE de Liverpool; 176,8 mii loc. (2002). Împreună cu orașele Liverpool și Wirral formează o arie metropolitană (conurbație) cunoscută sub numele de Merseyside, cu o populație de 1,4 mil. loc. (2002). Expl. de huilă. Constr. de utilaj minier. Ind. chimică, textilă, a ceramicii, a sticlăriei și alim.

SAINT HELENS [sənt hélinz], vulcan activ în NV Americii de Nord, în m-ții Cascadelor, în SV statului Washington (S.U.A.), la 72 km NE de Portland (Oregon). Alt. max.: 2.550 m. Numit „Fuji” al Americii. A avut erupții frecvente în perioada 1831-1857, reîncepând să erupă în mart. 1980, culminând cu explozia violentă din 18 mai 1980. Declarat monument național în 1982 (c. 44,6 mii ha).

SAINT HELIER [sənt héliər], oraș în S ins. britanice Jersey (S M. Mânecii), centrul ad-tiv al Insulelor Normande (Channel Islands); 28,3 mii loc. (2001). Centru comercial și port în G. Saint Aubin’s. Stațiune balneară. Turism. Castel construit între 1551 și 1590. Colegiul Victoria (1852).

SAINT JOHN [sənt dʒón] 1. Oraș în SE Canadei (New Brunswick), situat la gura de vărsare a fl. Saint John în G. Fundy, la 940 km NE de Montréal; 72,5 mii loc. (2000). Port comercial și de pescuit. Aeroport. Șantier naval. Rafinărie de petrol. Ind. petrochimică, a celulozei și hârtiei, textilă, de prelucr. a lemnului și alim. (conserve de pește, zahăr). Stațiune balneară. Turism. Universitate. Muzeu. de istorie, artă și științele naturii. Biserică (Stone Church, 1824); clădirea Tribunalului (1826). Zona actualului oraș a fost vizitată pentru prima oară la 24 iun. 1604 de exploratorul francez Samuel de Champlain, care l-a botezat Saint-Jean (devenit ulterior Saint John), pentru că acea zi (24 iun.) era ziua de naștere a lui Ioan Botezătorul. Așezarea s-a dezvoltat după 1783 (când aici s-au stabilit c. 4.000 de loialiști americani) și a fost confirmat (1785) ca primul oraș din Canada. A suferit mari distrugeri în urma devastatorului incendiu din 1877. 2. Ins. americană în arh. Virgine, în M. Caraibilor, la 130 km E de San Juan din ins. Puerto Rico; 52²; 14 km lungime și 8 km lățime maximă. Țărm neregulat cu multe golfuri. Alt. max.: 389 m (Bordeaux Mountain). Orașe pr.: Cruz Bay, Coral Bay. Descoperită de Cristofor Columb în 1493. Revendicată de danezi în 1684, care s-au stabilit aici în 1716, ca plantatori de trestie de zahăr. Cumpărată de americani în 1917.

SAINT JOHN’S [sənt dʒónz] 1. Capitala statului Antigua și Barbuda, situată în NV ins. Antigua (Antilele Mici), pe țărmul G. Royal Cove; 28 mii loc. (2003). Port comercial (zahăr, bumbac, lemn ș.a.) și de pescuit la M. Caraibilor. Aeroportul Vere Bird. Ind. de prelucr. a produselor agricole. Stațiune balneară. Turism. Grădină botanică. Edificii în stil colonial (catedrala anglicană, palatul guvernului) din sec. 18-19. Orașul a fost întemeiat de englezi în 1632. 2. Oraș în E Canadei, centrul ad-tiv al provinciei Newfoundland (din 1949), situat în ENE pen. Avalon din SE ins. Newfoundland; 99,1 mii loc. (2001). Port la Oc. Atlantic. Aeroport. Punct terminus al căii ferate transcanadiene. Constr. și reparații navale. Ind. chimică, textilă, de prelucr. a lemnului, hârtiei și alim. (conserve de pește, untură de pește ș.a.). Bază a flotei canadiene de pescuit din Oc. Atlantic. Universitate (1949). Muzeu naval; muzee de istorie și de artă. Centru de studii oceanografice. Catedrala romano-catolică Sf. Ioan Botezătorul (sec. 19) și catedrala anglicană, în stil gotic (sec. 19); biserică de lemn (1836). Primărie (1970); Turnul „Cabot” (1897), construit cu prilejul comemorării a 400 de ani de la descoperirea acestei zone de către John Cabot. Locul pe care se află actualul oraș a fost descoperit de navigatorul englez John Cabot, la 24 iun. 1497, atribuindu-i numele Saint John’s, fiindcă în acea zi se sărbătoarea ziua de naștere a lui Ioan Botezătorul. În 1540 era o mică așezare pescărească, cu c. 20 de case, iar în 1583, Sir Humphrey Gilbert a declarat-o posesiune engleză. Preluată de olandezi (1665), francezi (1696. 1708 și 1762) și apoi de englezi. Localitatea a fost distrusă în mare parte de numeroase incendii (1816, 1817, 1819, 1846, 1892). În 1979 au fost descoperite zăcăminte de petrol în Oc. Atlantic, la 322 km E de S.J., acesta devenind un important centru al activității de prelucr. a petrolului. În 1901, inventatorul italian Giuglielmo Marconi a stabilit cu acest oraș prima legătură radiotelegrafică transatlantică între Poldhu (M. Britanie) și S.J.

SAINT KITTS și NEVIS, Federația ~ (Federația of Saint Kitts and Nevis), stat în America Centrală Insulară (arh. Antilele Mici), în E M. Caraibilor; 269,4 km²; 38.900 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 25,2%, metodiști 25,2%, penticostali 8,4%, romano-catolici 6,7% ș.a.) 91,3%, hindusă 1,5% etc. Capitala: Basseterre. Orașe pr.: Charlestown, Sandy Point Town. Terit. statului este format din două ins. mai mari (ce au dat și numele federației) – Saint Kitts/Saint Christopher (176 km²), Nevis (93,2 km²) – și mai multe insulițe coraligene adiacente. Ins. Saint Kitts are o formă alungită și este separată de ins. Nevis printr-un braț de mare (lat de 3 km) numit The Narrows. Relief muntos, de origine vulcanică, cu alt. max. (Liamuiga Mount, 1.156 m) în ins. Saint Kitts, care prezintă – în extremitatea sudică – un sector mai jos (Great Salt Pond). Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri (cel ploios mai-nov., perioadă în care sunt prezente cicloane tropicale – ex. Hugo, 1980). Pădurea tropicală, cu esențe prețioase ocupă c. 15% terit. S.K. și N. sunt un caz tipic pentru mini-statele caraibiene care – pornind de la o economie dominată timp de sec. de agricultura de plantații (mai ales de trestie de zahăr) – s-au transformat în ultimele decenii în destinații favorite de vacanță în adevărate paradisuri fiscale. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, componente electronice, încălțăminte, confecții, zahăr, ulei de cocos și de arahide, margarină, bere, băuturi nealcoolice ș.a. Agricultura are ca specific cultura trestiei de zahăr, însoțită de alte culturi cu producții aproape simbolice: palmieri de cocos, batate, igname, legume, pepeni verzi, arahide și bumbac. Se cresc: bovine, porcine, ovine, caprine. Căi rutiere: 320 km (1999). Aeroporturi: Basseterre, Newcastle. Turismul asigură peste 50% din PIB și dispune de o infrastructură modernă. Principalele zone și obiective turistice: în ins. Sk. Kitts – excelentele plaje, mai extinse în partea S-E (Half Moon Bay, Turtle Bay, Caloe Bay ș.a.), fortificația britanică Brimstone Hill supranumită „Gibraltarul Indiilor de Vest” realizată în sec. 18 – exemplu tipic de arhitectură militară europeană practicată în coloniile din Antile – inclusă din 1999 în Patrimoniul cultural universal, capitala Basseterre (Berkley Memorial, Independence Square ș.a.); în ins. Nevis – catedrala St. James (cea mai veche din Antilele Mici), biserica St. John (în care s-a celebrat căsătoria amiralului H. Nelson cu Frances Nisbet), „Nelson Museum”, izvoarele termale de la Bath. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export (2004): componente electronice, zahăr brut, subansamble pentru telecomunicații ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Canada, Portugalia, Marea Britanie. Import: utilaje ind., produse agro-alimentare, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Italia, Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Danemarca. – Istoric. Locuite de amerindieni caribi, ins. S.K. și N. sunt descoperite de Cristofor Columb în 1493. Pe ins. St. Christopher (St. Kitts), englezii fundează, în 1623, prima așezare durabilă în Indiile Occidentale; în sec. 17-18, ins. sunt viu disputate între Anglia și Franța, fiind recunoscute oficial colonie engleză prin Tratatul de la Versailles (1783). Urmații sclavilor negri din sec. 17-19 formează astăzi pop. majoritară a ins. În perioada 1871-1956, S.K. și N., împreună cu Anguilla, sunt unite ad-tiv în Ins. Leeward, între 1958 și 1962 fac parte din Federațiile Indiilor de Vest, iar după dizolvarea acesteia devin, în 1967, terit. autonom, membru al Asociației Indiilor de Vest și al Comunității Antilelor; Anguilla rupe, la 19 sept. 1980, legăturile ad-tive cu S.K. și N. La 19 sept. 1983, S.K. și N. își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului și sunt admise, la 23 sepr. 1984, ca al 158-lea stat membru al O.N.U. În iun. 1996, Vance Amory, premierul din Nevis, și-a exprimat opțiunea pentru proclamarea independenței acestei ins., până în prezent parte a statului S.K. și N. La 13 oct. 1997, Parlamentul din Nevis decide separarea politică de guvernul central de la Bassaterre, hotărâre nevalidată de referendumul organizat la 11 aug. 1998, întrucât nu s-a întrunit majoritatea de 2/3 din sufragii în favoarea secesiunii. În alegerile din 25 oct. 2004, Partidul Laburist, aflat la putere, obține 7 din cele 11 mandate ale Parlamentului; Denzil Douglas, premier din iul. 1995, obține un nou mandat în fruntea guvernului. Monarhie constituțională.

SAINT LAURENT [sẽ lorã], Yves (pe numele adevărat Saint Laurent Ives Mathieu) (n. 1936), creator de modă francez. Creații originale și sobre. A lansat taiorul-pantalon.

SAINT LAWRENCE [sənt lórəns] (SFÂNTUL LAURENȚIU) 1. Fl. navigabil în E și SE Canadei, axat pe o vale glaciară, prin care se scurg apele din sistemul Marilor Lacuri în Oc. Atlantic; 1.225 km; supr. bazinului hidrografic; 1,3 mil. km². Izv. din lacul Ontario, curge pe direcție SV-NE, formează granița între Canada (prov. Ontario) și S.U.A. (statul New York) pe 195 km lungime, respectiv între orașele Kingston și Cornwall, trece prin Montréal și Quebéc și se varsă în golful omonim printr-un estuar. La ieșirea din lacul Ontario are 4 km lățime, iar la vărsare (în dreptul orașului Quebéc) are 16 km lățime. Este o importantă arteră hidroenergetică și de navigație, prin intermediul căreia se asigură legăturile între Oc. Atlantic și interiorul continentului nord-american. De-a lungul sistemului Marilor Lacuri și al fl. S.L. s-au construit progresiv de către S.U.A. și Canada, începând din 1783 numeroase canale și ecluze pentru crearea unei căi de navigație de la Lacul Superior și până la Oc. Atlantic, lungă de 3.790 km,. Între 1912 și 1932 a fost construit canalul Welland, unul dintre cele mai importante din acest sistem (23 km). În anii 1954-1959 s-a construit barajul Moses-Saunders, între orașele Cornwell (Canada) și Massena (S.U.A.), în urma căruia s-a format un lac ale cărui ape pun în mișcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 1.800 MW. La ieșirea din L. Ontario se află Parcul Național Insulele S.L. (400 ha), care cuprinde o porțiune din malul canadian al fluviului și 13 ins. mici, renumită arie recreațională. Fl. S.L. a fost descoperit de navigatorul francez Jacques Cartier (1534-1535). Afl. pr.: Ottawa, Saint-Maurice, Saguenay, Manicouagan, Richelieu, Yamaska, Saint-Francis, Chaudière. 2. Estuar al fl. S.L., extins pe 650 km lungime, între orașul Quebéc la SV și ins. Anticosti la NE, cu o lățime max. de 125 km și una minimă de 20 km. 3. Golf în NV Oc. Atlantic, mărginit de țărmul estic al Canadei, situat între pen. Labrador (la N și NV), ins. Newfoundland (E și NE), pen. Nova Scotia (S și SV) și pen. Gaspé (V); 155 mii km²; ad. max.: 530 m. Maree max.: 2 m. Comunică cu Oc. Atlantic prin str. Belle Isle (în N) și str. Cabot (în E). În el se varsă fl. S.L. În interiorul acestui golf se află ins. Anticosti, Prince Edward și Madeleine. Îngheață în iernile foarte friguroase. Descoperit de Jacques Cartier în cea de-a doua călătorie (1534-1535). 4. Ins. americană locuită de inuiți, în M. Bering, la 190 km V de țărmul pen. Alaska și 241 km S de str. Bering; 4,4 mii km²; 153 km lungime; 16-56 km lățime. Alt. max.: 672 m. Orașe: Savoonga, Gambell. Vegetație de tundră. Vânătoare de foci. Descoperită în 1728 de exploratorul rus Vitus Bering.

SAINT LOUIS [sent lúis], oraș în partea central estică a S.U.A. (Missouri), situat pe dr. fl. Mississippi, la 16 km aval de confl. acestuia cu Missouri; 348,1 mii loc. (2000). Port fluvial. Aeroport. Mare nod feroviar (25 de linii de c. f.). Șantier naval. Constr. aeronautice (avioane și capsule spațiale; în 1927 la S.L. a fost construit avionul „Spirit of S.L.”, cu care C.H. Lindbergh a traversat Atlanticul), de automobile și subansamble pentru automobile, de material feroviar și de echipament electric. Ind. siderurgiei feroase și neferoase (oțel, plumb, zinc, cupeu, aluminiu), de prelucr. și chimizarea petrolului, de prelucr. a lemnului, textilă, poligrafică, a încălțămintei și alim. Mare piață pentru cereale și animale. Cinci universități: „Saint Louis” (1818), „Washington” (1853), „Maryville” (1872), Webster (1915) și „Missouri Saint Louis” (1963). Conservator (1924). Muzee de artă, al transporturilor (locomotive vechi, autobuze, camioane ș.a.) al științelor naturii; Muzeul memorial „Thomas Jefferson”. Teatrul municipal, Teatru de operă, Orchestră simfonică (din 1880), Planetariu. Grădină botanică (inaugurată în 1860) extinsă pe 30 ha, cu peste 11 specii de plante și arbori; seră; 70 de parcuri, din care Forest Parc are 567 ha. Catedrală episcopală (1859-1867); biserică romano-catolică (1831-1834); Noua catedrală (1907-1914), decorată în stil bizantin; clădirea Tribunalului (1846); Arcul memorial „Jefferson”, construit de Eero Saarinen în anii 1948-1964; Gateway Arch, cel mai mare monument de acest fel din S.U.A. (1959-1965). Așezarea a fost întemeiată în febr. 1764 de Pierre Laclède, un comerciant francez din New Orleans, și numit așa, în onoarea regelui francez Ludovic al IX-lea („cel Sfânt”). A aparținut Spaniei (1770-1800), Franței (până în 1803), iar apoi, împreună cu întreaga Louisiană, a intrat în posesia Marii Britanii. Din 1821, aparține S.U.A. Oraș din 1822. La S.L. au avut loc Jocurile Olimpice din 1904.

SAINT LUCIA [sənt lú:ʃə] (Sfânta Lucia), stat în America Centrală insulară (arh. Antilele Mici); 617 km²; 165.300 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-franceza. Religia: creștină (romano-catolici 67,5%, protestanți 22%) 87,5%, alte credințe 8%, atei 4,5%. Capitala: Castries. Orașe pr.: Vieux Fort, Micoud, Soufrière. S.L. este o ins. vulcanică cu țărmuri relativ crestate (inclusiv frumosul golf al Capitalei) cu faleze pronunțate și un șir de culmi muntoase nu prea înalte (alt. max. Mount Gimie, 950 m) ai căror versanți sunt brăzdați de ape scurte și vijelioase. Climă tropical-oceanică, moderată de alizeele de NE, cu cicloane tropicale în sezonul ploios (mai-aug.). Pădurile tropicale au făcut loc de-a lungul ultimei jumătăți de milen. terenurilor agricole, ocupând azi ceva mai mult de 10% din supr. ins. (78 km², în așa-numita Central Forrest Reserve). Între zonele protejate se numără arealul celor două vârfuri piramidale din SV ins. (Gros Piton, 798 m, Petit Piton, 750 m) inclus (2004) în lista Patrimoniului natural mondial. Bazată în mod tradițional pe agricultura de plantație (bananieri în special), ec. ins. s-a diversificat în ultimele decenii, legat de amplificarea turismului, de facilitățile financiare oferite firmelor străine și de amplificarea activității ind., S.L. având cea mai diversificată structură a ind. prelucrătoare din întreg spațiul Antilelor Mici. Agricultura (3.000 ha irigate) are ca specific culturile de bananieri, mango, cocotieri, la care se adaugă cele de igname, manioc, batate, taro, legume, citrice, avocado, cacao, piper, nucșoară ș.a. Se cresc: bovine, porcine, ovine și caprine. Produse ind.: energie electrică, componente electronice, confecții, textile, ulei de cocos, margarină, bere, băuturi alcoolice, țigarete ș.a. Turismul a devenit în ultimii ani principala sursă de valută, în parte ca destinație a navelor de croazieră. Principalele zone și obiective: orașul Castries, capitală țării – cunoscută stațiune de cură heliomarină – și aria din jurul golfului omonim, orașul Vieux Fort, insulița Gros Islet, golful Marigot Bay, arealul Piton-ilor. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 cents. Export: banane, bere, confecții, componente electrice și electronice ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Brazilia, Barbados, Antigua și Barbuda și Dominica. Import: produse agro-alimentare, echipamente, ind., bunuri manufacturate, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Venezuela. Istoric. Locuită de triburi de amerindieni, S.L. este descoperită în 1502de Cristofor Columb și numită astfel după ziua în care a fost zărită. Colonie a Coroanei britanice din 1814, S.L. își proclamă în 1979 independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru N.A.T.O. (18 sept. 1979). Alegerile parlamentare (23 mai 1997) sunt câștigate de liderul Partidului Laburist, aflat în opoziție, Kenny Anthony, care devine noul prim-min., reconfirmat în funcție, în urma victoriei în alegerile parlamentare din dec. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT PAUL [sent pó:l], oraș în N S.U.A., port pe Mississippi, centrul ad-tiv al statului Minessota; 287,1 mii loc. (2000); împreună cu Minneapolis formează o conurbație de 2,5 mil. loc. Aeroport. Constr. de automobile, computere, aparataj electrotehnic, echipamente aerospațiale și sisteme de ghidare; ind. siderurgică (oțel), de prelucr. a petrolului, chimică (lacuri, vopsele), de prelucr. a lemnului, textilă, poligrafică, a materialelor abrazive, a hârtiei, cosmeticii și alim. (preparate din carne, conserve, bere). Centru comercial și de transport. Piață pentru animale și cereale. Universitățile „Hamline” (1854), „Saint Thomas” (1885) și Universitatea de Stat (1971). Muzee de artă, de instrumente muzicale și de istorie. Teatru. Orchestră de cameră. Două companii de operă. Capitoliu construit din 20 de varietăți de marmură și din granit; catedrală (1906-1915) realizată după modelul bazilicii Sf. Petru din Roma. Cedat de indienii dakota guvernului american (1805). Așezarea fost fundată în anii 1838-1840 de mai multe familii francezo-canadiene expulzate de la o bază militară din apropiere. Cu numele actual din 1841. Declarat oraș în 1854 și centrul ad-tiv al statului Minnesota din 1858.

SAINT PETER [sent pí:tər], PORT, oraș în Marea Britanie, în ENE ins. Guernsey (insulele Normande), centrul ad-tiv al ins. Guernsey; 16,4 mii loc. (2001). Port turistic și comercial (legume și flori) în S Mării Mânecii. Biserica Sf. Petru (sec. 11), castelul Cornet (sec. 13); Royal Court House (1799); clădirea Colegiului Elizabeth (1826; colegiul a fost fondat în 1563). Menționat documentar în 1048.

SAINT PETERSBURG [sent pí:tərzbərg], oraș în SE S.U.A. (Florida), port în G. Tampa (G. Mexic); 238,6 mii loc. (2000). Ind. alim. Centru turistic și stațiune balneoclimaterică. Colegiul Eckerd (1958) și Școala de Drept a Univ. Stetson (1901). Fundat în 1876 și numit așa după după orașul rusesc Sankt-Petersburg. Declarat oraș în 1892.

SAINT THOMAS, ins. americană în arh. Virgine, în M. Caraibilor, situată la 64 km E de Puerto Rico; 71 km²; 23 km lungime; 3 km lățime. Oraș pr.: Charlotte Amalie (centrul ad-tiv al arh. Virgine Americane). Relief vălurit de origine vulcanică, cu alt. max. de 474 m. Descoperită de Cristofor Columb în 1493. Colonizată de olandezi în 1657, a devenit colonie daneză în 1666, cumpărată de S.U.A. în 1917.

SAINT VINCENT și GRENADINELE (Sfântul Vincențiu și Grenadinele), stat în America Centrală insulară (Arh. Antilele Mici), în SE M. Caraibilor; 389,3 km²; 117.500 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-engleza. Religia: creștină (anglicani 41,6%, protestanți 21,2%, romano-catolici 10,7%) 73,5%, hindusă 3,3%, islamică 1,5% ș.a. Capitala: Kingstown. Orașe pr.: Layou, Chateaubelair, Georgetown. Este format din 32 de ins. și insulițe, mai mare fiind ins. St. Vincent (345 km²); celelalte 7 ins. (în total 44 km²) – între care Bequia, Mustique și Canouan fac parte din miniarhipelagul Grenadinelor de Nord împărțit cu statul vecin Grenada. Ins. principală este dominată de vulcanul activ La Soufrière (1.234 m) cu erupții dezastruoase în 1821, 1902 și 1979. Climă tropical-oceanică, cu două anotimpuri, cel ploios fiind mai-nov., perioadă în care sunt active și cicloanele tropicale care periodic provoacă pagube recoltelor și alte dificultăți ec. Pădurea tropicală ocupă c. 1/4 din terit., pentru prezervarea mediului natural fiind declarate mai multe rezervații naturale (forestiere și de avifaună). Având ca specific agricultura de plantație (mai ales bananieri) economia St. V. și G. și-a modificat serios structura în ultimele decenii. Alături de culturile comerciale: bananieri, cocotieri, citrice, cafea, cacao, mango, arahide, trestie de zahăr, mirodenii (nucșoară), se întâlnesc culturi pentru consumul intern precum batate, manioc, igname, porumb, legume. St. V. și G. sunt primul producător mondial de Maranta arundinacea din rizomii căreia se obține o varietate de amidon (arrowroot). Se cresc: ovine, porcine, caprine, bovine, iar pescuitul și-a pierdut din importanță. Ind. s-a diversificat, și este tot mai mult orientată către export. Ind. prelucrătoare produce: energie electrică, textile și confecții, mobilă, articole de sport, lapte, carne, zahăr, ulei de cocos și de arahide, bere ș.a. În diversificarea surselor de venit, un rol important îl joacă taxele rezultate din înregistrarea și prezența (adesea o simplă adresă poștală) a firmelor străine (off-shore) precum și cele încasate ca urmare a folosirii de către numeroase nave străine (din 54 de țări, inclusiv România) a pavilionului de complezență. Căi rutiere: 830 km (2002). Principalul port și aeroport este Kingstown. Turismul în parte prin intermediul vaselor de croazieră a devenit principala sursă de valută a țării, depășind de peste două ori veniturile obținute din exporturi. Principale zone și obiective: Capitala și împrejurimile, vulcanul La Soufrière, ins. Grenadine unde se află numeroase spații de cazare și agrement. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 Cents. Export: banane, făină, orez, taro, amidon de arrowroot, rachete de tenis; reexporturi. Pr.v parteneri: Marea Britanie, S.U.A., Trinidad și Tobago. – Istoric. Descoperit de Cristofor Columb în 1498 (în ziua de Sfântul Vicențiu, de unde și numele), St. V. și G. devine colonie engleză în 1783, iar în 1979 își proclamă independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru al O.N.U. (16 sept. 1980). Prim-min. Robert Milton Cato (1979-1984). Liderul Noului Partid Democrat, James F. Mitchell, prim-min. (din 30 iul. 1984) cedează puterea (oct. 2000) lui Arnhim Ulrich Eustace, noul lider al Noului Partid Democrat, înlocuit în funcția de prim-min. de Ralph Gonsalves, ca urmare a câștigării alegerilor legislative din 28 mart. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT-AMANT [sẽtamã], Marc-Antoine Girard, sieur de ~ (1594-1661), poet francez. Marinar și călător, a ajuns în Senegal. Autor al unor poeme caracterizate prin invenție retorică și care îl plasează printre cei mai mari poeți ai Franței.

SAINT-ANDREWS [sənt ændru:z], oraș în Marea Britanie (Scoția), port la Marea Nordului, la 15 km SE de Dundee; 11 mii loc. (1981). Piață agricolă; stațiune turistică. Capitala ecleziastică a Scoției cu tradiții din sec. 6. Biserică închinată (sec. 8) Sfântului Andrei, patronul Scoției. Episcopie (908) și arhiepiscopie (1472), titularul acestei demnități ecleziastice fiind recunoscut primat al Scoției. Catedrală (1127-1144, sfințită în 1318), cea mai mare din Scoția. Burg din 1140. În 1410 a fost fundată Universitatea Sf. Mary’s College, cea mai veche din Scoția. În 1754 a fost înființat Royal Club, cel mai cunoscut club de golf din lume.

SAINT-ARNAUD [sẽntamó], Jacques Achille Leroy de (1798-1854); mareșal francez. A luptat în Algeria (1831-1851); ca ministru de Război a prijinit lovitura de stat de la 2 dec. 1851. A înfrânt, la Alma (1854), armata rusă în Războiul Crimeii.

SAINT-CATHARINES [sənt kæθrinz], oraș în SE Canadei (Ontario), situat pe țărmul S al lacului Ontario, la gura canalului navigabil Welland (care face legătura între lacurile Erie și Ontario, inaugurat în 1829), la 11 km S de Toronto și 19 km NV de Niagara Falls; 129,1 mii loc. (2001). Constr. și reparații navale, de automobile, de subansamble pentru avioane, de unelte și articole de fierărie, de aparate electrice; ind. celulozei și hârtiei, textilă și alim. Viticultură. Izvoare cu ape minerale. Universitatea Brock (1962). Muzeu de istorie. Biserică ortodoxă ucraineană. La S.C. se desfășoară anual festivalul vinului și regata regală canadiană. Fundat în 1790; oraș din 1845.

SAINT-CYR, L’ECOLE ~ [sẽsí:r lekól], localitate în N Franței, la 5 km V de Versailles (Yvelines); 14,8 mii loc. (1999). Renumit pentru castelul construit aici în 1685 de Madame de Maintenon și Ludovic XIV, precum și pentru școala fundată de ei în 1686 pentru fiicele de nobili. În timpul Revoluției din 1789-1794, castelul a fost folosit ca spital, iar școala desființată; Napoleon I a transferat aici Academia militară de la Fontainebleau, care a funcționat până în 1940. În 1966 a fost deschis un colegiu militar pe vechiul amplasament al școlii.

SAINT-DENIS [sẽdní] 1. Oraș în Franța, la 11 km N de Paris, în conurbația pariziană; 89,9 mii loc. (1999). Ind. chim., constr. de mașini. Aici se află o biserică abațială ridicată, potrivit legendei, de Sfânta Genoveva în sec. 5, pe locul unde Sf. Denis îndurare (c. 250) martiriul. Regele Dagobert (c. 630) o reconstruiește și o transformă în necropolă regală. Începută sub Pépin cel Scurt (754), cea de-a treia biserică a fost consacrată de Carol cel Mare (775). Numeroase sarcofage merovingiene și carolingiene, în care sunt închise remarcabile tezaure de aur. Începând din 1122, datorită abatelui Suger, a avut loc o amplă renovare, conducând la crearea primului exemplu de mari proporții al stilului gotic, căruia această construcție i-a dat un impuls semnificativ. Din sec. 12 și până la începutul sec. 15 stindardul regilor Franței a fost „flamura de la St.-Denis”. 2. Oraș, port la Oc. Indian, centrul ad-tiv al ins. Réunion; 131,5 mii loc. (1999). Centru comercial. Muzeul de pictură și sculptură Léon Dierx. Ind. alim. (rom, zahăr, conserve); tutun. Export de uleiuri vegetale, melasă, rom, zahăr.

SAINT-ETIENNE [sẽtetién], oraș în SE Franței (Loire), situat la poalele de NE ale Masivului Central, pe râul Furan, la 51 km SV de Lyon; 180,2 mii loc. (1999). Aeroport. Nod de comunicații. Expl. de huilă. Constr. de automobile, locomotive, utilaj minier, mașini textile, motoare pentru avioane, biciclete, armament și muniții. Ind. siderurgică, chimică (vopsele), textilă (mătase), de prelucr. a lemnului, sticlăriei, alim. Universitate (1969). Muzeu de Arte și Industrii. Mănăstire cisterciană, cu biserica Notre-Dame-de-Valbenoîte (sec. 13, cu modificări din sec. 17). Biserică gotică (sec. 15).

SAINT-EVREMOND [sẽtevrəmõ], Charles de MARGUETAL de Saint-Denis de (c. 1613-1703), scriitor francez. Spirit sceptic și ironic, precursor al iluminiștilor. Fidel cauzei regale în timpul Frondei. Satire („Comedia academiștilor pentru reformarea limbii franceze”), eseuri („Despre comediile noastre”), poezii ocazionale.

SAINT-EXUPÉRY [sẽtegzüperí], Antoine de (1900-1944), scriitor francez. Pilot de înaltă clasă, a îndeplinit mai multe misiuni de recunoaștere periculoase și a murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Romane celebrând cu inflexiuni lirico-filozofice valorile tradiționale ale umanismului ca prietenia, eroismul, responsabilitatea, voința („Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”, „Micul prinț”, „Citadela”); proză alegorică; reportaje și articole („Un sens vieții”).

SAINT-GALL v. Sankt Gallen.

SAINT-GERMAIN [sẽ ʒermẽ], conte de (c. 1707-1784), aventurier cu origine necunoscută. Între 1750 și 1760 a fost în mare vogă la Paris, la curtea regelui Ludovic XV, unde uimea cu ședințele de spiritism; susținea că deține un elixir de viață lungă, declarând că are o vârstă de secole, din epoca următoare a lui Hristos. Venerat ca maestru tutelar în cercurile teozofice.

SAINT-GERMAIN-EN-LAYE [sẽ ʒemẽ ã lé], oraș în N Franței (Île-de-France), în conurbația pariziană, situat pe stg. fl. Sena, la marginea pădurii Saint-Germain (3.500 ha), la 18 km VNV de Paris; 39.9 mii loc. (1999). Stațiune climaterică estivală, locul favorit al parizienilor în timpul vacanțelor de vară. Muzeu de antichități naționale deschis în 1867. Parcuri și grădini din sec. 17, operă a lui A. Le Nôtre. Castel construit în timpul regelui Ludovic VI cel Gros (1108-1137), reconstruit în vremea regelui Carol V cel Înțelept (1364-1380) și refăcut în timpul lui Francisc I (1515-1547); ample renovări în sec. 18. Donjon în stil renascentist (sec. 14). Reședința Curții regale până în 1682. – Tratatul de pace de la ~, unul dintre tratatele de pace ale sistemului Versailles, semnat la 10 sept. 1919, între puterile învingătoare în Primul Război Mondial și Austria. Tratatul consfințea dezmembrarea Imp. Austro-Ungar, crearea statelor naționale Austria, Cehoslovacia și Ungaria și unirea unor părți din terit. fostului Imperiu cu România, Serbia, formând Regatul Sârbilor Croați și Slovenilor, Italia și Polonia.

SAINT-JEAN [sənt ʒã], lac glaciar în E Canadei, în partea central-sudică a prov. Quebéc, la 98 m alt.; 971 km²; ad. max.: 63 m. În acest lac se varsă râurile Chamouchouane, Mistassini, Aulanies și Péribonca (acesta din urmă este considerat izvorul râului Saguenay, care iese din lacul S.-J.). Lacul S.-J. este numit de indieni Piékouagami („Lacul neted”). Descoperit în 1647 de călugărul iezuit Jean De Quen, de la care își trage numele.

SAINT-JOHN PERSE [sẽdʒon pérs] (pseud. lui Alexis Saint-Léger) (1887-1975), poet francez. Activitate diplomatică (între 1914 și 1940). Destituit de guvernul de la Vichy, s-a refugiat în S.U.A. (unde a rămas până în 1957). Lirică elaborată, îmbinând imaginarul cu realul, alcătuind o adevărată epopee a culturii, a măreției omului și cosmosului („Elogii”, poemul „Anabasis”, „Exil”, „Zăpezi”). Premiul Nobel pentru literatură (1960).

SAINT-JUST [sẽ ʒüst], Louis SAntoine Léon de (1767-1794), om politic francez. Iacobin, apropiat al lui Robespierre. Membru al Comitetului Salvării Publice (din mai 1793). S-a remarcat prin elocință și prin rigiditatea principiilor și moralei sale. Unul dintre organizatorii apărării naționale, contribuind la victoria armatei revoluționare împotriva intervenționiștilor străini; i-a înfrânt pe austrieci la Fleures. Arestat în urma loviturii contrarevoluționare de la 9 thermidor (27 iul.) și ghilotinat. Denumit „Arhanghelul Terorii”.

SAINT-LOUIS, oraș în NV Senegalului, situat pe ins. Saint-Louis din estuarul fl. Senegal, la 25 km de țărmul Oc. Atlantic, la 260 km NE de Dakar; 154,4 mii loc. (2001). Port fluvio-maritim. Ind. chimică, textilă și alim. Edificii în stil colonial. Muzeu. Pod peste fl. Senegal. Orașul a fost inclus (din 2000) în Patrimoniul cultural universal. În 1645 în estuarul fl. Senegal francezii au întemeiat o factorie, numită în 1659 Saint-Louis. Ocupat de englezi în anii 1757-1779 și 1807-1817. A fost capitala Federației Africii Occidentale Franceze (1898-1902) și a Senegalului (1902-1958).

SAINT-MALO [sẽmaló] 1. Golf al Mării Mânecii, între pen. Bretagne și Cotentin, care scaldă țărmul de NV al Franței. Pătrunde în uscat 110 km; lățime: 125 km. Ad. max.: 51 m. În partea de N se află Ins. Normande. În el se varsă fl. Trieux, Rance, Couesnon și Sélune. 2. Oraș în NV Franței (Bretagne), situat pe o ins. stâncoasă la gura de vărsare a fl. Rance în G. Saint-Malo; 48,1 mii loc. (1999). Port de pescuit. Reparații navale. Ind. textilă și alim. (conserve de pește). Centru turistic. Yachting. În sec. 16-19 vestită bază pentru corsarii care atacau navele engleze. Muzeu de istorie. Sediul unei mănăstiri din sec. 6, a devenit centru episcopal (sec. 12-18); biserica Saint-Vincent (sec. 12) castel (sec. 15). S.-M. împreună cu ducatul Bretagne, din care făcea parte, s-a unit cu Franța în 1491. Distrus în mare parte de trupele germane, în retragere, în aug. 1944.

SAINT-MORITZ [sẽmórits] (în lb. germană: SANKT MORITZ; în lb. retoromană: SAN MUREZZAN), oraș în SE Elveției (Graubünden), situat în Alpii Retici, între 1.776 și 1854 m alt., pe cursul superior al râului Inn, acolo unde acesta formează pitoreasca vale Engadine; 5,1 mii loc. (1998). Stațiune climaterică și a sporturilor de iarnă. Izv. termale. Locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1928 și 1948.

SAINT-NAZAIRE [sẽnazé:r], oraș în VNV Franței (Pays de la Loire), avanportul orașului Nantes, situat pe dr. estuarului fl. Loara, la 53 km VNV de Nantes; 65,8 mii loc. (1999). Port comercial și militar. Șantier naval. Constr. de avioane; ind. siderurgică, a cimentului, chimică (îngrășăminte) și alim. Pod peste estuar (2.626 m).

SAINT-PAUL [sẽpól], oraș în NV ins. Réunion; 87,7 mii loc. (1999). Piață agricolă. Ind. zahărului și a tutunului.

SAINT-PIERRE [sẽpié:r], oraș și port în ins. omonimă (NV Oc. Atlantic), centrul ad-tiv al Colectivității teritoriale franceze Saint-Pierre și Miquelon; 5,6 mii loc. (1999). Mare port de pescuit. Bază pentru flotilele baleniere. Turism. Fundat în 1635 de coloniști francezi. Erupția vulcanului Montagne Pelée din 1902 a distrus orașul, ucigând aproape 30.000 de oameni.

SAINT-PIERRE [sẽpié:r] și MIQUELON [miklõ], arh. în NV. Oc. Atlantic, la 25 km S de ins. Newfoundland (Terra Nova); 242 km². Format din 8 ins. stâncoase, din care Grand Miquelon și Petite Miquelon totalizează 216 km² și Saint-Pierre, 26 km²; 6,3 mii loc. (1999). Celelalte ins. sunt: Île-aux-Marins, Grand Colombier, Île-aux-Vainqueurs, Île-aux-Pigeons și Île Verte. Centrul ad-tiv: Saint-Pierre. Relief stâncos, puternic erodat de ghețari. Climă umedă și rece. Expl. de turbă, pirite cuprifere și min. de fier. Pescuit. Vânătoare de animale pentru blană. Descoperit în 1520 de navigatorul portughez José Alvarez Faguendez, revendicat de francezi în 1535 prin exploratorul Jacques Cartier și anexat Franței în 1662. Ocupat de englezi în anii 1713-1763 și 1789-1814. În 1814 devine colonie franceză, la 1 ian. 1947 capătă statutul de „teritoriu de peste mări” al Franței, la 9 iul. 1976 i se acordă statul de „departament de peste mări” al Franței, iar din 1985 „Colectivitate teritorială” în cadrul Republicii Franceze.

SAINT-QUENTIN [sẽkãtẽ], oraș în N Franței (Picardia), port pe Somme; 59,1 mii loc. (1999). Nod feroviar. Ind. metalurgică, chimică și textilă (lână, bumbac). Constr. de aparataj electrotehnic și automobile; fabrică de zahăr. Centru comercial. Biserica Saint-Quentin (sec. 13-15), în stil gotic, primărie (sec. 14-16). Muzee. Pinacotecă.

SAINT-SAËNS [sẽsä:s], Camille (1835-1921), compozitor, organist, pianist, dirijor și pedagog francez. A compus în toate genurile, atât religioase cât și profane, de la muzică de cameră, la muzică orchestrală (5 simfonii, concerte, poeme simfonice) și operă („Samson și Dalila”). Personalitate eclectică, măiestrie orchestrală, atras de muzica secolelor trecute. A devenit personificarea tradiției academice franceze.

SAINT-SIMON [sẽsimõ] 1. Louis de ROUVROY [ruvruá], duce de (1675-1755), scriitor francez. Celebru prin „Memoriile” sale (publicate postum), vast tablou al moravurilor societății aristocrate contemporane. Remarcabil portretist prin profunzimea observației și plasticității caracterizărilor. 2. Claude Henri de ROUVROY [ruvruá], conte de (1760-1825), teoretician social francez. Nepotul lui S. (1). A preconizat o societate (utopică) bazată pe participarea tuturor la muncă și cu o economie planificată („Despre reorganizarea societății europene”).

SAINT-TROPEZ [sẽtropé], oraș în SE Franței (Provence), port în golful cu același nume al M. Mediterane, pe coasta de Azur; 6,2 mii loc. (1999). Șantier naval; parfumuri; vin. Renumită stațiune balneară și turistică. Citadelă (sec. 16), muzeu naval; muzeu de artă modernă.

SAINT-VENANT [sẽvnã], Adhémar BARRÉ, conte de (1797-1886), inginer francez. Cercetări în domeniul rezistenței materialelor și al teoriei elasticității; a elaborat legea curgerii fluidelor sub presiune (1855) și principiul lui S.-V., conform căruia un sistem de forțe echilibrat, aplicate la o porțiune de suprafață a unui corp solid, provoacă în acesta tensiuni care descresc rapid pe măsura îndepărtării de la această porțiune și poate fi înlocuit cu un sistem de forțe echivalent.

SAINT-VINCENT [sənt vinsənt] (SFÂNTUL VINCENȚIU) 1. Ins. în arh. Antilele Mici, în M. Caraibilor; 344 km²; 29 km lungime; 18 km lățime max. Orașe pr.: Kingstown, Layou, Stubbs, Georgetown. Relief muntos vulcanic, cu alt. max. de 1.234 m (vf. La Soufrière). Descoperită de Cristofor Columb în 1498. Caribii, care erau pe ins. din c. 1300, au opus o rezistență îndârjită față de colonizatori (până în sec. 18). Acordată de regele englez Carol I lui Earl de Carlisle, în 1627, ins. a rămas nelocuită de europeni până în sec. 18. În 1762 ocupată de englezi, a căror stăpânire era confirmată de Tratatul de Pace de la Paris (10 febr. 1763), care punea capăt Războiului de 7 Ani (1756-1763). Exceptând un scurt interludiu francez între 1779 și 1783, ins. a rămas colonie britanică sub diferite formule ad-tive coloniale; din 1960 a devenit colie separată. Afectată de frecvente uragane și de mai multe erupții vulcanice. 2. Golf al Oc. Indian, care scaldă țărmul sudic al Australiei, situat între pen. Yorke la V și continent la E; 160 km lungime; 73 km lățime max. Comunică cu Oc. Indian prin str. Investigator în SV și prin pasajul Backstairs în SSE. La intrarea în golful S.V. se află ins. Kangaroo. Porturi pr.: Port Adelaide, Port Wakefield, Ardrossan. Explorat în 1802 de navigatorul britanic Matthew Flinders. 3. Cap în Oc. Atlantic (Cabo de São Vicente), în SV Portugaliei. Formează cu capul Pontia promontoriul Sagres. Lângă Sagres, în Villa do Infante, prințul Henric Navigatorul a construit (c. 1420) un observator și o școală pentru navigatori. În apele S.V. s-a desfășurat o bătălie navală, în care amiralul britanic John Jervis a înfrânt flota franco-spaniolă (1797) cucerind Trinidad.

SANKT GALLEN [zankt gálən] (în fr. Saint-Gall; în it. San Gallo) 1. Oraș în NE Elveției, centrul ad-tiv al cantonului cu același nume, situat pe râul Steinach, în apropiere de L. Constanța, la 63 km E de Zürich; 70,4 mii loc. (2003). Nod feroviar. Ind. chimică, textilă (dantele, produse din lână și bumbac), a confecțiilor, sticlăriei și alim. (ciocolată, biscuiți, bere). Constr. de aparate chirurgicale. Broderii. Teatre. Sală de concerte; muzee. Biblioteca „Stifts”, în stil rococo (1758-1767), cu c. 2.000 de manuscrise și numeroase incunabule și cărți vechi; catedrală romano-catolică, în stil baroc (1755-1772). Turism. În anul 612 misionarii celți au întemeiat un schit, pe locul căruia, în c. 720 a fost ridicată o mănăstire benedictină, care, până în sec. 11, a fost cea mai importantă școală de educație din N Alpilor. Orașul actual s-a dezvoltat în jurul acestei mănăstiri, care s-a asociat Confederației helvetice în 1454, când a devenit o abație independentă. Mănăstire inclusă (în 1983) în Patrimoniul cultural universal. În 1803, orașul S.G. a devenit cap. cantonului omonim. Episcopie. romano-catolică. (din 1846). 2. Canton în NE Elveției, cuprinzând și o parte din lacurile Constanța (Konstanz) și Wallen; 2 mii km²; 455,1 mii loc. (2003). Centrul ad-tiv: Sankt Gallen. Creșterea bovinelor. Expl. și prelucr. lemnului. Produse textilă și alim. Pomicultură. Turism.

SINT-NIKLAAS (în fr.: Saint-Nicolas), oraș în N Belgiei, la 21 km SV de Antwerpen; 68,7 mii loc. (2003). Nod feroviar. Piață agricolă. Centru comercial și turistic. Ind. textilă. Muzeu cu exponate aparținând lui Gerardus Mercator. Bisericile Sint-Niklaas (sec. 16, restaurată și completată în 1696 și renovată în 1900) și Notre Dame (1844); Primăria Veche (1663), în stil flamand, azi Curtea de Apel; Primăria Nouă (1876); castelul Walburg (sec. 16). Oraș din 1513. Mistuit în mare parte în incendiul din 1690.