saiac^[1] sn vz șiac

ȘIAC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuri – Var.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

sageac sn vz săgeac²

săgeac² sn [At: CIHAC, II, 609 / V: sag~ / Pl: ~uri / E: tc saçak] 1-2 (Îdt) (Articol de) ceaprăzărie. 3 (Mun; îf sageac) Prelungire a podului pe capetele ieșite în afară ale grinzilor spre a feri pereții de ploaie. 4 (Mun) Fiecare dintre capetele de grindă sau scurtăturile de lemn care susține sageacul (3).

săgeac¹ sn [At: GĂMULESCU, E. S. 184 / V: săiac, săjac / Pl: ~uri, ~ace / E: scr sadzak] (Trs; Ban) Pirostrie.

săiac sn vz săgeac¹

săjac sn vz săgeac¹

șaiac sn vz șiac

șaiag sn vz șiac

șăiac sn vz șiac

șăiag sn vz șiac

șeiac sn vz șiac

șeiag sn vz șiac

șiac sn [At: ASACHI, S. L. I, 170 / V: (reg) șai~, șaiag, șăi~, șăiag, șei~, șeiag, ~ag / Pl: ~ace și ~uri / E: tc șayak] 1 Postav aspru (din lână țigaie, de culoare închisă), țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2 (Pex) Haină confecționată din șiac (1).

șiag sn vz șiac

ȘIAC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri. – Var.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

ȘAIAC s. n. v. șiac.

ȘAIAG s. n. v. șiac.

ȘĂIAC s. n. v. șiac.

ȘIAC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiac (I. IONESCU, D. 192), șăiac (GANE, N. III 29), șaiag (ALECSANDRI, P. III 589), șeiac (CREANGĂ, P. 110) s. n.

ȘIAC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

șiác, V. șaĭac.

!șiac s. n., (sorturi) pl. șiacuri (desp. și-a-)

șiac s. n., (sorturi) pl. șiace/șiacuri

șiac s. n.,(sorturi) pl. șiace/șiacuri

șeiac.

SAIAC s. v. aba, dimie, pănură.

saiac s. v. ABA. DIMIE. PĂNURĂ.

SAGEAC s. (CONSTR.) streașină.

SĂGEAC s. v. canaf, ceaprăzărie, ciucure, crăcană, pirostrie.

săgeac s. v. CANAF. CEAPRĂZĂRIE. CIUCURE. CRĂCANĂ. PIROSTRIE.

săgeac², săgeacuri, s.n. (înv.) 1. articol de ceaprăzărie. 2. (în forma: sageac) prelungirea podului făcută pe capetele ieșite în afară ale grinzilor.