SAGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din sb. sadno.

sagnă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) sacnă, sahnă, zagnă, zahnă / Pl: ~ne, (reg) săgni / E: srb sadno, ucr садно] 1 Rană sau eroziune pe spinarea cabalinelor, făcută de șa, de tarniță sau de ham Si: (înv) săgnitură. 2 (Bot; reg; îc) ~na-calului Plantă medicinală ndefinită mai îndeaproape. 3 Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. 4 (Reg) Necaz (1). 5 Ceartă (1).

SAGNĂ, sagne, s. f. Rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham. ♦ Cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. – Din scr. sadno.

SAGNĂ, sagne, s. f. Rosătură, rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham.

SAGNĂ ~e f. 1) Rană produsă de ham sau de șa pe corpul unui animal. 2) Semn făcut pe pielea unui animal cu fierul înroșit pentru a-l putea recunoaște; danga. /<sb., ucr. sadno

sagnă f. 1. rană făcută de șea pe spinarea calului; 2. fig. rană. [Slav. SADNO].

ságnă f., pl. e și săgnĭ (vsl. sîrb. pol. sadno, rus. -nó). Rană cauzată de șa: calu are o sagnă. – Și sacnă și sahnă.

sacnă sf vz sagnă

sahnă sf vz sagnă

zagnă sf vz sagnă

zahnă sf vz sagnă

sácnă V. sagnă.

sáhnă V. sagnă.

sagnă s. f., g.-d. art. sagnei; pl. sagne

sagnă s. f., g.-d. art. sagnei; pl. sagne

sagnă s. f., g.-d. art. sagnei; pl. sagne

SAGNĂ s. (MED. VET.) (reg.) săgneală, săgnitură. (~ calului.)

SAGNĂ s. (MED. VET.) (reg.) săgneală, săgnitură. (~ calului.)

sagnă (sagne), s. f. – Rosătură, rană superficială a cailor sau a boilor. – Var. sacnă. Sb., cr. sadno (Cihac, II, 322). – Der. săgni, vb. refl. (a se freca); săgnitură, s. f. (frecare, rosătură).

sagnă, sagne, s.f. (reg.) 1. rană pe spinarea calului, produsă de șa, de tarniță sau de ham; cicatrice rămasă pe corpul unui animal după marcarea lui cu fierul roșu. 2. necaz, supărare; ceartă.