7 definiții pentru sagum
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAGUM, sagumuri, s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. – Din lat., fr. sagum.
SAGUM, sagumuri, s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. – Din lat., fr. sagum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sagum sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: lat sagum, fr sagum] Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAGUM s.n. Manta scurtă romană și galică, care se prindea pe umăr cu o broșă. [Pl. -muri. / < lat., fr. sagum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAGUM s. n. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă. (< lat., fr. sagum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sagum s. n., pl. sagumuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sagum s. n., pl. sagumuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sagum s. n., pl. sagumuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sagum, sagumurisubstantiv neutru
- 1. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- sagum DEX '09 DEX '98 DN