SADUCHÉU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SADUCHÉU s.m. Membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. [Var. saduceu. / < it. sadduceo].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SADUCHÉU s. m. membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. (< it. sadduceo, lat. sadducaei)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SADUCHÉU s. (rar) saduchean. (~ mozaic.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
saduchéu s. m., art. saduchéul; pl. saduchéi, art. saduchéii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
saduchéu, saduchei s. m. Adept al unui partid clerical mozaic (sec. 2 î. Hr. – 70 d. Hr.), alcătuit mai ales din bogătași, care era ostil fariseilor și favorabil elenismului. [Var.: saducéu s. m.] – din lat. Saduccaei.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink