SADUCHEU, saduchei, s. m. (în Antichitate) Adept al partidei religioase iudaice, constituită din aristocrația sacerdotală și infiltrată în politică și diplomație. – Din lat. Sadducaei.

saducheu sm [At: COD. VOR. 48/19 / V: (rar) ~uceu / Pl: ~ei / E: slv садоукєй] 1 Adept al saducheismului Si: (rar) saduchean (1). 2 Membru al sectei care susținea saducheismul Si: (rar) saduchean (2).

SADUCHEU, saduchei, s. m. (În antichitate) Adept al partidului marelui cler mozaic, reprezentând interesele marilor proprietari de pământ și ostil fariseilor. – Din lat. Sadducaei.

SADUCHEU s.m. Membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. [Var. saduceu. / < it. sadduceo].

SADUCHEU s. m. membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului și favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului și viața viitoare și disprețuia practicile religioase. (< it. sadduceo, lat. sadducaei)

Saducheu a. și m. membru al unei secte judaice care nega nemurirea sufletului și învierea corpului: Saducheii și Fariseii.

saduchéŭ m. (d. Sadoc saŭ Țadoc, numele uneĭ familiĭ saŭ al unuĭ elev al faĭmosuluĭ Antigone din Soco, care e considerat ca autoru secteĭ). Adept al uneĭ secte maĭ mici opuse fariseilor, favorabil Grecilor și Romanilor. Saducheiĭ eraŭ de ordinar bogați și nu credeaŭ în îngerĭ, în nemurirea sufletuluĭ și în ĭad saŭ raĭ.

saduceu sm vz saducheu

SADUCEU s.m. v. saducheu.

saducheu s. m., art. saducheul; pl. saduchei, art. saducheii

saducheu s. m., art. saducheul; pl. saduchei, art. saducheii

saducheu s. m., art. saducheul; pl. saduchei, art. saducheii

SADUCHEU s. (rar) saduchean. (~ mozaic.)

SADUCHEU s. (rar) saduchean. (~ mozaic.)

saducheu, saduchei s. m. Adept al unui partid clerical mozaic (sec. 2 î. Hr. – 70 d. Hr.), alcătuit mai ales din bogătași, care era ostil fariseilor și favorabil elenismului. [Var.: saduceu s. m.] – din lat. Saduccaei.

SADUCHÉI (SADUCÉI) (< lat.) s. m. Partidă politică și religioasă iudaică (mijlocul sec. 2 î. Hr. – 70 d. Hr.) constituită din aristocrația sacerdotală, infiltrată în politică și diplomație; doctrinar, respingeau credința în înviere, în îngeri și spirite; în conflict cu fariseii.