8 definiții pentru saducheism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SADUCHEISM s. n. (în Antichitate) Doctrină, concepție proprie saducheilor. – Din fr. saducéisme (după saducheu).
saducheism sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~ucei~ / E: fr saducéisme cf saducheu] Doctrină a unei secte religioase mozaice opusă fariseismului și favorabilă elenismului care reprezenta interesele marilor proprietari de pământ și ale marelui cler și care nega existența sufletului și a vieții viitoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SADUCHEISM s. n. (În antichitate) Doctrină, concepție proprie saducheilor. – Din fr. saducéisme (după saducheu).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SADUCHEISM s.n. Doctrina saducheilor. [Var. saduceism. / < fr. saducéisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SADUCHEISM s. n. doctrină, concepție proprie saducheilor. (< fr. saducéisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
saduceism sn vz saducheism
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SADUCEISM s.n. v. saducheism.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
saducheism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
saducheismsubstantiv neutru
- 1. Doctrină, concepție proprie saducheilor. DEX '09 DN
etimologie:
- saducéisme (după saducheu). DEX '09 DN