SADISM s. n. Plăcere bolnăvicioasă de a chinui pe alții sau de a-i vedea cum suferă; cruzime extremă. ♦ Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a supune partenerul la suferințe fizice și psihice. – Din fr. sadisme.

sadism sn [At: PETRESCU, O. P. II, 275 / S și: (rar) ~izm / Pl: ~e / E: fr sadisme] 1 Tendință anormală spre cruzime. 2 Plăcere patologică de a vedea pe cineva suferind sau de a-i pricinui suferințe (fizice sau morale). 3 Cruzime extremă. 4 (Spc) Perversiune sexuală care constă în faptul că plăcerea sexuală se obține prin supunerea partenerului la suferințe fizice sau psihice.

SADISM s. n. Tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe: cruzime extremă. ♦ Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice. – Din fr. sadisme.

SADISM s. n. Tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a chinui; cruzime extremă. A primit lovituri de un sadism de neînchipuit. BOGZA, A. Î. 353.

SADISM s.n. Cruzime anormală, exagerată, plăcere patologică de a chinui. ♦ Perversiune constînd în asocierea plăcerii sexuale cu acte de cruzime. [< fr. sadisme, cf. Sade – scriitor francez].

SADISM s. n. perversiune sexuală constând în obținerea plăcerii prin chinuirea partenerului. ◊ (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui. (< fr. sadisme)

SADISM n. 1) Plăcere bolnăvicioasă de a pricinui suferințe altora; cruzime extremă. 2) Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice sau morale. /<fr. sadisme

* sadízm n., pl. e. Vițiu omuluĭ sadic. Faptă sadică.

sadism s. n.

sadism s. n.

sadism s. n., pl. sadisme