sadic, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. II, 327 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sadique] 1 (D. acțiuni, manifestări, etc. ale oamenilor) Care pornește din sadism (1). 2 Plin de sadism (1). 3 Care trădează sadism (1). 4 (D. oameni) Care torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind.

SADIC, -Ă, sadici, -e, adj. (Despre oameni) Care chinuiește sau torturează pe cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a vedea suferind; (despre acțiuni și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. O putem considera ca pe o a doua victimă a sadicului sublocotenent. BOGZA, A. Î. 353.

SADIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care are plăcerea bolnăvicioasă să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă; (despre fapte și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. [< fr. sadique].

SADIC, -Ă adj. care manifestă sadism. ◊ (p. ext., și s. m. f.) care simte plăcere să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă. (< fr. sadique)

SADIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care manifestă sadism; înclinat spre sadism. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește sadism; plin de sadism. /<fr. sadique

* sádic, -ă adj. (după numele marchizuluĭ de Sade, vestit depravat și torturator, care a trăit în Francia între 1740-1812 și a murit internat, din porunca luĭ Napoleon, la balamucu din Charenton). De om depravat și criminal feroce: crimă sadică. Criminal sadic, criminal depravat și torturator.

sadic adj. m., pl. sadici; f. sadică, pl. sadice

sadic adj. m., pl. sadici; f. sadică, pl. sadice

sadic adj. m., pl. sadici; f. sg. sadică, pl. sadice