SACRILÉGE adj. f. v. sacrileg.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG ~gă (~gi, ~ge) și substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvârșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRILÉG adj., s. v. pângăritor, profanator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacrilég adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilégi; f. sg. sacrilégă, pl. sacrilége
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink