SACRALIZÁRE, sacralizări, s. f. Acțiunea de a sacraliza. – V. sacraliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁRE¹ s.f. Acțiunea de a sacraliza și rezultatul ei. [< sacraliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁRE² s.f. (Med.) Sacralizație. [După fr. sacralisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁRE s. f. (med.) tendință de asimilare a ultimei vertebre la prima vertebră din regiunea sacrală. (după fr. sacralisation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁRE s. v. canonizare, fetișism, fetișizare, sfințire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Sacralizare ≠ desacralizare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacralizáre s. f., g.-d. art. sacralizării; pl. sacralizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁ, sacralizéz, vb. I. Tranz. (Rar) A atribui caracter sacru unui lucru profan. – Din fr. sacraliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁ ~éz tranz. ( un lucru profan ) A da caracter sacru. /<fr. sacraliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁ vb. I. tr. A atribui un caracter sacru unui lucru profan. [< fr. sacraliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁ vb. tr. a atribui unui lucru profan caracter sacru. (< fr. sacraliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACRALIZÁ vb. v. canoniza, sfinți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacralizá vb., ind. prez. 1 sg. sacralizéz, 3 sg. și pl. sacralizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink