sacos sn [At: (a. 1652), ap. CADE / Pl: ~e / E: gr σάκκος] 1 Veșmânt de mătase, lung până la genunchi și cu mâneci largi, împodobit cu galoane și broderii, care se poartă peste stihar. 2 (Grî) Polistavrion. 3 (Rar) Un fel de tunică pe care o purtau domnitorii la ceremonii.

SACOS, sacose, s. n. Veșmînt arhieresc de mătase, lung pînă la genunchi, cu mîneci largi, care se poartă peste stihar. Ioan, suindu-se pe tron, îi trimise... mitropolitului Iosif sacos și mitră. NEGRUZZI, S. I 213.

sàcos n. vesmânt arhieresc de mătase. [Gr. mod.].

sácos n., pl. urĭ (ngr. sákkos, d. lat. saccus, sac; vsl. sakosŭ). Mantaŭa de matasă de mare ceremonie a prelaților cînd oficiază. V. felon, stihar.

săcos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: sac + -os] (Rar) 1 Ca un sac (1). 2 Ca de sac (1).

SĂCOS, -OASĂ, săcoși, -oase, adj. În felul unui sac, ca un sac; de sac. Purta o haină săcoasă, gri-cafenie. C. PETRESCU, A. 479.

SĂCOS, -OASĂ, săcoși, -oase, adj. (Rar) Ca un sac; de sac. – Din sac + suf. -os.

sacos s. n., pl. sacose

sacos s. n., pl. sacose

sacos s. n., pl. sacose

SACÓS (< ngr.) s. n. Veșmânt arhieresc de mătase, ornamentat cu broderii și pietre scumpe, cu mâneci, lung până la genunchi, care se poartă peste stihar; simbolizează hlamida batjocurii lui Iisus. Sunt de remarcat s. de la Sucevița (sec. 16) și cel al mitropolitului Varlaam (1642).

SACOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistavrion. (~ arhieresc.)

SACOS s. (BIS.) (grecism înv.) polistavrion. (~ arhieresc.)