SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

SACERDÓT ~ți m. livr. Persoană care are dreptul să oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SACERDÓT s.m. (Liv.) Preot. [< it. sacerdote, lat. sacerdos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SACERDÓT s. m. preot. (< it. sacerdote, lat. sacerdos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sacerdót (preot) s. m., pl. sacerdóți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink