SABOTARE, sabotări, s. f. Acțiunea de a sabota, și rezultatul ei. – V. sabota.

sabotare sf [At: LEG. EC. PL. 63 / Pl: ~tări / E: sabota] 1-2 Sabotaj (1-2).

SABOTARE, sabotări, s. f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei. – V. sabota.

SABOTARE, sabotări, s. f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj.

SABOTARE s.f. Acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj. [< sabota].

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.

sabota vt [At: TITULESCU, D. 704 / Pzi: ~tez / E: fr saboter] 1 (C. i. procese de producție, acțiuni, inițiative etc.) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) desfășurarea normală. 2 (C. i. oameni) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) în activitatea sa, în acțiunile sale.

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica prin uneltiri bunul mers al unei acțiuni; a frîna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție.

SABOTA vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frîna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter].

SABOTA vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter)

A SABOTA ~ez tranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter

sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor.

* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a.

sabotare s. f., g.-d. art. sabotării; pl. sabotări

sabotare s. f., g.-d. art. sabotării; pl. sabotări

sabotare s. f., g.-d. art. sabotării; pl. sabotări

sabota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sabotez, 3 sabotează; conj. prez. 1 sg. să sabotez, 3 să saboteze

sabota (a ~) vb., ind. prez. 3 sabotează

sabota vb., ind. prez. 1 sg. sabotez, 3 sg. și pl. sabotează

SABOTARE s. v. sabotaj.

SABOTARE s. sabotaj.