opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABLARE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei: sablaj – V. sabla.

sablare sf [At: MDT / Pl: ~lări / E: sabla] 1-2 Sablaj (1-2).

SABLARE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei; sablaj – V. sabla.

SABLARE, sablări, s. f. Acțiunea de a sabla.

SABLARE s.f. Acțiunea de a sabla și rezultatul ei; sablaj, sablat. [< sabla].

SABLA, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

SABLA, sablez, vb. I. Tranz. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. – Din fr. sabler.

sabla vt [At: LTR2 / Pzi: ~lez / E: fr sabler] (C. i. suprafața unor piese metalice) A finisa, făcând să devină mat prin împroșcare cu particule metalice sau cu lichide.

SABLA, sablez, vb. I. Tranz. A împroșca cu nisip o piesă, pentru a o curăța și a-i netezi suprafața sau pentru a o înăspri.

SABLA vb. I. tr. A curăța suprafața pieselor metalice prin proiectare de nisip cu ajutorul aerului comprimat. [< fr. sabler].

SABLA vb. tr. a curăța suprafețele de beton sau metalice cu ajutorul unui jet de nisip sau din același material. (< fr. sabler)

A SABLA ~ez tranz. (obiecte sau piese metalice) A supune unei operații de curățare sau netezire cu ajutorul unui jet de nisip. /< fr. sabler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sablare (desp. sa-bla-) s. f., g.-d. art. sablării; pl. sablări

!sablare (sa-bla-) s. f., g.-d. art. sablării; pl. sablări

sablare s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. sablării; pl. sablări

sabla (a ~) (desp. sa-bla) vb., ind. prez. 1 sg. sablez, 3 sablează; conj. prez. 1 sg. să sablez, 3 să sableze

sabla (a ~) (sa-bla) vb., ind. prez. 3 sablează

sabla vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. sablez, 3 sg. și pl. sablează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SABLARE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

SABLARE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

Intrare: sablare
  • silabație: sa-bla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sablare
  • sablarea
plural
  • sablări
  • sablările
genitiv-dativ singular
  • sablări
  • sablării
plural
  • sablări
  • sablărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sabla
  • silabație: sa-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sabla
  • sablare
  • sablat
  • sablatu‑
  • sablând
  • sablându‑
 singular plural
  • sablează
  • sablați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sablez
 (să)
  • sablez
  • sablam
  • sablai
  • sablasem
a II-a (tu)
  • sablezi
 (să)
  • sablezi
  • sablai
  • sablași
  • sablaseși
a III-a (el, ea)
  • sablează
 (să)
  • sableze
  • sabla
  • sablă
  • sablase
plural I (noi)
  • sablăm
 (să)
  • sablăm
  • sablam
  • sablarăm
  • sablaserăm
  • sablasem
a II-a (voi)
  • sablați
 (să)
  • sablați
  • sablați
  • sablarăți
  • sablaserăți
  • sablaseți
a III-a (ei, ele)
  • sablează
 (să)
  • sableze
  • sablau
  • sablară
  • sablaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sablare, sablărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sabla DEX '09 DEX '98 DN

sabla, sablezverb

  • 1. A curăța, a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer comprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.