SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cristian
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sabín, sabíne, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SABÍNI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populație italică aparținând grupului sabbelienilor stabilită în NE Latium-ului; supusă de romani la începutul sec. 3 î. Hr. Potrivit legendei războiul a fost provocat de răpirea sabinelor, poruncită de Romulus. În 268 î. Hr. au primit cetățenie romană.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink