SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
spall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÁBIȚĂ1 ~e f. Pește dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÁBIȚĂ2 ~e f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÁBIȚĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuță, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÁBIȚĂ s. v. albișoară, cosor, obleț, sorean.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sábiță s. f., g.-d. art. sábiței; pl. sábițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SABÍȚĂ (‹ bg.) s. f. Specie de pește teleostean din familia ciprinidelor, lung de 25-35 cm și greu de 300-400 g, cu corpul în formă de pumnal, turtit lateral (Pelecus cultratus). Trăiește în lacuri și în bazinele M. Baltice, Caspică, Neagră. Se hrănește cu zooplancton, insecte, puiet de pește; săbiuță (4), săbioară (3).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink