O definiție pentru sabellianism
Enciclopedice
SABELLIANÍSM, erezie răspândită în sec. 3 d. Hr. de preotul roman Sabellius, care susținea că dumnezeirea nu este treime, ci o monadă ce se manifestă ca Tată în creație, ca Fiu în răscumpărare și ca Duh Sfânt în sfințire; excomunicat de papa Calixtus I.
Intrare: sabellianism
sabellianism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)