3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABAT, sabaturi, s. n. 1. (La iudei și la unii creștini) Ziua de odihnă sau ziua a șaptea a săptămânii. 2. Adunare de vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.

sabat2 sn [At: I. CR. VIII, 220 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Deprindere (a cuiva).

sabat1 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 93 / A și: (îvr) sabat / Pl: ~uri, ~e / E: lat sabbatum] 1 Adunare de vrăjitori sau vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, se ținea sâmbăta de la miezul nopții (până la cântatul cocoșilor). 2 (Pex) Adunare zgomotoasă și dezordonată, cu agitație frenetică. 3 Gălăgie produsă de sabat (2). 4 Ziua de sâmbătă, care reprezintă ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini și care este considerată de aceștia zi de sărbătoare, fiind consacrată odihnei și ceremoniilor cultului Si: (îvr) sabaș2. 5 Numele primului tratat din Talmud, referitor la sărbători.

SABAT, sabaturi, s. n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.

SABAT s. n. 1. Ultima zi a săptămînii, considerată ca zi de sărbătoare la vechii evrei; sîmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sîmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. Teme-te să nu vezi cîmpul unde sabatul s-adună. NEGRUZZI, S. II 93. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. [Jocurile] formau un sabat infernal, al cărui ecou se pierdea în apartamentele pustii ale postelnicului. FILIMON, C. 176.

SABAT s.n. 1. Ultima zi a săptămînii în calendarul mozaic, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului; sîmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sîmbăta la miezul nopții. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].

SABAT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului. ◊ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții; ◊ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)

SABAT ~uri n. 1) (la mozaici și la unele secte creștine) Zi de sărbătoare, stabilită sâmbăta și destinată odihnei și ceremoniilor cultului. 2) (în evul mediu) Adunare a vrăjitoarelor, care, conform superstițiilor populare, se ținea sâmbăta la miezul nopții. 3) fig. Agitație frenetică; zgomot produs de o mulțime gălăgioasă. /<lat. sabbatum, fr. sabbat

sabat n. 1. ultima zi a săptămânei la Evrei, cea consacrată repaosului; 2. pretinsă adunare nocturnă a vrăjitoarelor: unde infernul sabatul adună BOL.; 3. fig. gălăgie mare, dezordine nespusă.

1) sábat n., pl. e (ung. szabat, construcțiune, formă). Nț. Fel, obiceĭ, deprindere, nărav (rev. I. Crg. 8, 220).

2) *sábat n., pl. e (lat. sábbatum, vgr. sábbaton, d. ebr. sâbbâth. V. sâmbătă). Ultima zĭ a săptămăniĭ jidăneștĭ, consacrată repausuluĭ. Adunare nocturnă de fărmăcători și fărmăcătoare care, după credința popoarelor creștineștĭ, era prezidată chear de dracu (fiind-că era impresiunea pe care le-o producea scîrbosu sabat). Fig. Hărmălaĭe grozavă, nuntă jidovească. V. țap.

Șabaț n. cel mai frumos oraș al Serbiei, pe Sava, cu un castel întărit: 16.000 locuitori.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SABAT s. (la mozaici) sâmbătă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sabat s. m.1. Sîmbăta la evrei. – 2. Adunare de vrăjitoare. – 3. Zarvă, gălăgie. – Var. sabaș, șabăț. Fr. sabbat; var., direct din ebr. šabbāth, iud. germ. schabbes, de unde și pol. szabas, rus. šabáš „odihnă, repaus” (Vasmer, III, 368), it. sciabà (Battisti, V, 3393).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sabat, sabate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

șabăs s. n. 1. Ultima zi a săptămânii la evrei, care este zi de sărbătoare. V. și sabat. 2. (Fam., în forma șabăț) Petrecere, reuniune intimă. [Var.: (rar) șabas, (fam.) șabăț s. n.] – Din idiș șabăș.

Intrare: sabat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabat
  • sabatul
  • sabatu‑
plural
  • sabaturi
  • sabaturile
genitiv-dativ singular
  • sabat
  • sabatului
plural
  • sabaturi
  • sabaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Șabaț
Șabaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șabăs
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șabăs
  • șabăsul
  • șabăsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șabăs
  • șabăsului
plural
vocativ singular
plural
șabas
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șabăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sabat, sabaturisubstantiv neutru

  • 1. (La iudei și la unii creștini) Ziua de odihnă sau ziua a șaptea a săptămânii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: sâmbătă
    • diferențiere Sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului. MDN '00
      • diferențiere1. Primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. MDN '00
  • 2. Adunare de vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Teme-te să nu vezi cîmpul unde sabatul s-adună. NEGRUZZI, S. II 93. DLRLC
    • 2.1. figurat Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote [Jocurile] formau un sabat infernal, al cărui ecou se pierdea în apartamentele pustii ale postelnicului. FILIMON, C. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic