SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRINDÁR ~e n. (în biserica ortodoxă) Rugăciuni pentru cei morți sau pentru cei bolnavi (făcute patruzeci de zile la rând). /<ngr. sarantári, sl. sarandaru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRINDÁR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sărindár s. n., pl. sărindáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink