SĂRBĂTORÉȘTE adv. În mod sărbătoresc, festiv, ca de sărbătoare. – Sărbătoare + suf. -ește.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRBĂTORÉȘTE adv. Ca de sărbătoare; cum se obișnuiește la sărbători; în mod sărbătoresc. A se îmbrăca ~. /sărbătoare + suf. ~ește
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRBĂTORÉȘTE adv. festiv, solemn. (Străzile sunt împodobite ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărbătoréște adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruație, period.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink