sărăntoácă s. f., g.-d. art. sărăntoácei; pl. sărăntoáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sărăntóc s. m., pl. sărăntóci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink