SĂRĂDUÍT, -Ă, sărăduiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Împodobit cu săraduri. – V. sărădui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂDUÍ, sărăduiésc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A împodobi cu săraduri. – Sărad + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sărăduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăduiésc, imperf. 3 sg. sărăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink