SĂRĂCÁN, -Ă, sărăcani, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. Om sărac (1), nevoiaș. 2. Adj. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărac (7). [Var.: săracán, -ă, sireicán, -ă s. m. și f., adj., aracán, iracán, îracán s. m.] – Sărac + suf. -an. Cf. săraca-mi [de mine].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCÁN ~ă (~i, ~e) și substantival fam. (despre persoane) v. SĂRAC. ◊ ~ (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! /sărac + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCÁN adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂRĂCÁN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sărăcán adj. m., s. m., pl. sărăcáni; f. sg. sărăcánă, pl. sărăcáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink