SĂNIÁT s. n. Acțiunea de a (se) sănia. [Pr.: -ni-at] – V. sănia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂNIÁT s. v. săniuș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săniát s. n. (sil. -ni-at)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂNIÁ, săniéz, vb. I. 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SĂNIÁ ~éz tranz. pop. rar A transporta târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. /Din sanie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SĂNIÁ mă ~éz intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. săniéz, 3 sg. și pl. săniáză, 1 pl. săniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săniéze; ger. săniínd (sil. -ni-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink