7 definiții pentru «sălcioară»   declinări

SĂLCIOÁRĂ, sălcioare, s. f. 1. Diminutiv al lui salcie1. 2. Arbore spinos, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, puternic mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală (Elaegnus angustifolia). [Pr.: -ci-oa-] – Salcie1 + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLCIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la salcie) Arbore sau arbust spinos cu frunze lanceolate, argintii, și cu flori galbene, parfumate, cultivat în scopuri ornamentale. /salcie + suf. ~ioară
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLCIOÁRĂ s. (BOT.) 1. sălcică. (O salcie mică sau o ~.) 2. (Clitopilus prunulus) nicorete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLCIOÁRĂ s. v. lozie, mlajă, răchită, răchițică, săpunele, scânteiuță, sânziene-de-grădină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sălcioáră s. f. (sil. -ci-oa-), g.-d. art. sălcioárei; pl. sălcioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SĂLCIOÁRĂ (‹ salcie) s. f. 1. Diminutiv al lui salcie. 2. Arbore spinos din familia eleagnaceelor, înalt până la c. 7 m, cu frunze acoperite de mici solzi stelați, care le dau un aspect argintiu („Elaeagnus angustifolia”). Originar din Asia temperată, la noi cultivat în scopuri decorative și în perdele de protecție sau pentru ameliorarea terenurilor degradate (inclusiv pe alunecări de teren).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLCIOARA 1. Com. în jud. Dâmbovița, situată în C. Titu, pe râul Dâmbovița; 4.022 loc. (2005). Reșed. com. S. este satul Bănești. Halte de c. f. (în satele Bănești, Movila și Podu Rizii). Până la 1 ian. 1965, satul și com. S. s-au numit Beșteloaia. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1761) și Sf. Nicolae (1870), în satele Ghinești și Podu Rizii, 2. Com. în jud. Ialomița, situată în C. Bărăganului, pe dr. râului Ialomița; 2.497 loc. (2005). Viticultură. Satul S. a fost înființat în 1892 cu locuitori veniți din satul Copuzu.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink