SĂLBĂTICÍRE, sălbăticiri, s. f. Acțiunea de a (se) sălbătici. – V. sălbătici.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sălbăticíre s. f., g.-d. art. sălbăticírii; pl. sălbăticíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SĂLBĂTICÍ ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SĂLBĂTICÍ mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A sălbătici ≠ a domestici
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sălbăticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălbăticésc, imperf. 3 sg. sălbaticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălbăticeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink