SĂGNÍRE, săgniri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) săgni și rezultatul ei. – V. săgni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGNÍRE s. v. înfierare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săgníre s. f., g.-d. art. săgnírii; pl. săgníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGNÍ, săgnésc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre cai) A căpăta o rană de la șa, de la ham etc. 2. Tranz. A însemna un animal cu fierul roșu. – Din sagnă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SĂGNÍ ~ésc tranz. reg. (animale) A însemna cu fierul roșu; a dăngălui; a înfiera. /Din sagnă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE SĂGNÍ pers. 3 se ~ésc intranz. reg. (despre cai) A se răni prin rosături (de ham sau de șa). /Din sagnă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGNÍ vb. v. înfiera, răni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săgní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săgnésc, imperf. 3 sg. săgneá; conj. prez. 3 sg. și pl. săgneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink