SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGETĂTÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuțită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. /a săgeta + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGETĂTÚRĂ s. 1. săgetare, săgetat. (~ de arc.) *2. (MED.) (reg.) săgetură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGETĂTÚRĂ s. v. înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink