SĂGEȚÍCĂ, săgețele, s. f. 1. Diminutiv al lui săgeată. 2. Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori mari, albastre, liliachii sau albe, dispuse câte două la vârful unui peduncul lung (Geranium pratense). – Săgeată + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGEȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la săgeată) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze adânc crestate și cu flori mari, grupate câte două pe un peduncul comun. /săgeată + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGEȚÍCĂ s. săgețea, (înv.) săgetuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂGEȚÍCĂ s. v. buchet, ciocul-berzei, greghetin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săgețícă s. f., g.-d. art. săgețélei; pl. săgețéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

greghécĭ m., pl. tot așa, și greghetin m. (bg. gergečĭ, biban. Cp. cu brighecĭ). O plantă erbacee geraniacee, numită și cĭocu berzeĭ (vest) și pliscu cucoareĭ (est), săgețică (Bucov.), ĭar în bot. geránium praténse cu varietatea eródium cicutárium.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink