SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. – Sădi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂDITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care sădește; care plantează. /a sădi
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂDITÓR2 ~oáre n. Unealtă în formă de țăruș, cu care se fac gropițe la sădit; plantator. /a sădi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂDITÓR s. 1. v. plantator. 2. (TEHN.) plantator. (~ul este o unealtă agricolă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
săditór adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; f. sg. și pl. săditoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
săditór (instrument) s. n., pl. săditoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink