SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂCULÉȚ ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru împachetarea cumpărăturilor; pachet. 2) pop. Traistă din pânză foarte rară pentru scurs brânza. /sac + suf. ~uleț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂCULÉȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbâltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfâlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgârnă. (~ pentru scurs brânza.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SĂCULÉȚ s. v. scrot.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
săculéț s. n., pl. săculéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink