SĂCÚI, săcuie, s. n. (Reg.) Săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță. ♦ Săculeț în care se pun la stors fagurii sau cașul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂCÚI s. v. săculeț, săcușor, sedilă, trăistuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

săcúi s. n., pl. săcúie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

săcui, săcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta, a închide. 2. a ancheta sever pe cineva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink