săbiére, săbiéri, s.f. (înv. și reg.) tăiere cu sabia; sabrare, săbuire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂBIÁ, săbiéz, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) tăia cu sabia. [Pr.: -bi-a] – Din sabie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SĂBIÁ vb. (reg.) a săbui. (Îl ~ pe dușman.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

săbiá, săbiéz, vb. I 1. (înv. și reg.) a tăia cu sabia, a sabra, a săbui. 2. (refl., reg.; în forma: săbii) a se ascuți, a se îngusta ca o sabie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

săbiá vb. (sil. -bi-a), ind. prez. 1 sg. săbiéz, 3 sg. și pl. săbiáză, 1 pl. săbiém (sil. -bi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. săbiéze; ger. săbiínd (sil. -bi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink