SERIE, serii, s. f. 1. Înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune neîntreruptă de lucruri, de fapte etc. de același fel, care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel; șir; p. ext. mulțime, sumă. ◊ Loc. adj. De serie = (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecționat după același tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; comun, obișnuit, banal. ◊ Loc. adv. În serie = în multe exemplare după același tip, în număr mare. ♦ Grup, tranșă, categorie într-o succesiune sau într-o clasificare. 2. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus. 3. (Chim.) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip. ◊ Seria zero = primele cantități dintr-un produs nou, executate de o întreprindere în timpul însușirii fabricației în serie a produsului respectiv. ♦ Număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricație a unor produse finite. 5. Complex de strate care s-au depus în timpul unei epoci geologice. 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. – Din fr. série, lat. séries.

serie sf [At: POENARU, E. A. 15/17 / Pl: ~ii / E: fr série, lat series] 1 (Mat) Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus. 2 (Mat) Sumă infinită de numere ai cărei termeni pot fi puși în corespondență biunivocă cu mulțimea numerelor naturale. 3 (Chm) Grup de compuși organici cu acealeași particularități structurale, în care termenii succesivi diferă printr-un anumit grup de atomi. 4 (Glg) Complex de straturi care s-au depus în timpul unei epoci geologice. 5 (De obicei lsg; adesea precedat de arn „o” și urmat de determinări lpl) Înșiruire de fapte, de fenomene, de întâmplări etc. care se succed într-o anumită ordine. 6 Număr de ființe, cantitate de lucruri, de fenomene etc. cu anumite caracteristici comune (și într-o anumită succesiune). 7 (Spc; îs) Legătură în ~ Conexiune a elementelor dintr-un circuit electric în care acestea pot fi străbătute numai de un același curent electric, iar tensiunile de la bornele lor se adună. 8 (D. mărfuri, obiecte; îla) De ~ Confecționat după același tip (sau tipar). 9 (Pex; îal) Obișnuit. 10 (Îlav) În ~ În multe exemplare după același tip sau tipar. 11 (Spc) Categorie într-o clasificare, într-o succesiune Si: rând. 12 (Spc) Totalitate a persoanelor care absolvesc în același an un ciclu de învățământ Si: promoție. 13 (Lin; spc) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. 14 (Muz; spc) Șir de douăsprezece sunete ale gamei cromatice în care fiecare sunet are o importanță egală, folosit ca unitate în muzica dodecafonică. 15 Număr de ordine care se aplică pe mărfuri, documente etc. existente într-un număr mare de exemplare de același tip. 16 (Îs) ~ zero Primele cantități dintr-un produs nou, executate de o întreprindere în timpul însușirii fabricației produsului respectiv. 17 Număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricație a unor produse finite.

SERIE, serii, s. f. 1. Înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune neîntreruptă de lucruri, de fapte etc. de același fel, care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel; șir; p. ext. mulțime, sumă. ◊ Loc. adj. De serie = (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecționat după același tip, împreună cu alte obiecte asemănătoare; comun, obișnuit, banal. ◊ Loc. adv. În serie = în multe exemplare după același tip, în număr mare. ♦ Grup, tranșă, categorie într-o succesiune sau într-o clasificare. 2. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus. 3. (Chim.) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip. ◊ Seria zero = primele cantități dintr-un produs nou, executate de o întreprindere în timpul însușirii fabricației în serie a produsului respectiv. ♦ Număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricație a unor produse finite. 5. Complex de straturi care s-au depus în timpul unei epoci geologice. 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. – Din fr. série, lat. séries.

SERIE, serii, s. f. 1. Înșiruire, succesiune neîntreruptă de obiecte, de fapte etc. (v. șir, lanț); p. ext. mulțime, sumă. În ultimul timp începuse să publice... o serie de articole. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. Colonelul se gîndi să erupă într-o serie de țipete și înjurături, însă i se păru prea sinceră atitudinea țăranului și renunță. SAHIA, N. 75. Pe aici multe se vorbesc despre piesa mea: unii-și promit succes enorm, serii lungi de reprezentații. CARAGIALE, O. VII 530. ◊ Loc. adj. De serie = fabricat, produs în serie; fig. comun, obișnuit, banal. În industria constructoare de mașini se va pune un accent deosebit pe dezvoltarea producției de serie. GHEORGHIU-DEJ, R. 74. ◊ Loc. adv. (Pe lîngă verbele «a produce», «a fabrica») În serie = în număr mare, în multe exemplare de același tip. ♦ Grup, tranșă, categorie într-o succesiune sau într-o clasificare. Pentru diferitele graiuri romînești e caracteristică trecerea unor consoane din seria palatală în seria nepalatală și invers. S. C. L. 1950, 199. Șirul pînzelor arată toată seria-ngropată, Iar în fața lor, pe-un scaun, Stă de ani cum stă și-acu El, cel viu, cu ochii țintă. COȘBUC, P. II 97. 2. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sînt legați între ei prin semnul plus sau minus. 3. (Chim.) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula sa cîte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decît compusul precedent al grupului. 4. Număr de ordine care se aplică pe obiectele fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip. ♦ Număr caracteristic unuia dintre tipurile de fabricație a unor produse finite.

SERIE s.f. 1. Înșirare de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; înșiruire, succesiune de ființe, de lucruri sau de fapte de același fel sau asemănătoare. ♦ Repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc. ♦ În serie = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip. 2. Grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula lui cîte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decît compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematică formată dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci. 5. Totalitatea ființelor, lucrurilor sau faptelor care urmează deodată la rînd. ♦ Totalitatea mărcilor poștale emise cu o anumită ocazie sau care au o anumită temă. ♦ Parte dintr-o colecție sau publicație periodică, avînd uneori un titlu aparte, în afară de cel general. 6. Număr de ordine aplicat pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trăsătură comună. [Gen. -iei. / < fr. série, it. serie, lat. series].

SERIE s. f. 1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime. ◊ grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc. ♦ în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip. ◊ (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare. 2. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului. 3. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus. ♦ ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu. 4. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci. 5. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune. ◊ parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general. 6. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație. 7. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună. 8. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală. 9. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit. (< fr. série, lat. series)

SERIE ~i f. 1) Succesiune de elemente omogene; șir; rând. 2) Ansamblu de obiecte de același fel, aranjate într-o anumită ordine. O ~ de timbre. 3) Categorie de clasificare. ~a unei obligații. 4) Număr de ordine aplicat pe produsele de același fel fabricate în cantități mari. 5) mat. Șir de numere sau de expresii care se succed conform unor anumite legi. 6) chim. Ansamblu de compuși derivați unul din altul, care au aceeași formulă generală. [G.-D. seriei; Sil. -ri-e] /<fr. série, lat. series

serie f. 1. succesiune naturală sau logică: 2. diviziunea unei clasificațiuni: împărțit în serii; 3. dispozițiunea ființelor în ordinea naturală a afinităților: serie animală; 4. șir de termeni matematici crescând sau descrescând după o lege determinată.

*série f. (lat. séries). Șir, lucrurĭ înșirate, succesiune naturală saŭ logică: seria colorilor, o serie de chestiunĭ. Despărțirea uneĭ clasificațiunĭ: un număr de candidațĭ, împărțițĭ în seriĭ. Mat. Șir de mărimi care se deduc unele din altele după o lege anumită. Șt. nat. Șiru ființelor în ordinea naturală a afinităților lor. – Fals seríe. V. rînd și sîmbră.

seria vt [At: BUL. FIL. II, 225 / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: fr sérier] 1 A așeza în sau pe serii. 2 A tria, dând un număr de serie Si: a clasa.

SERIA, seriez, vb. I. Tranz. A așeza în serie sau pe serii; a clasa mărfuri, obiecte etc. dîndu-le un număr de serie.

SERIA vb. I. tr. A așeza, a orîndui, a clasa pe serii. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sérier].

SERIA vb. tr. a așeza, a orândui, a clasa pe serii. (< fr. sérier)

A SERIA ~ez tranz. (mărfuri, produse etc.) A repartiza în serii, marcându-le prin numere. /<fr. sérier

serie (desp. -ri-e) s. f., art. seria (desp. -ri-a), g.-d. art. seriei; pl. serii, art. seriile (desp. -ri-i-)

serie (-ri-e) s. f., art. seria (-ri-a), g.-d. art. seriei; pl. serii, art. seriile (-ri-i-)

serie s. f. (sil. -ri-e), art. seria (sil. -ri-a), g.-d. art. seriei; pl. serii, art. seriile (sil. -ri-i-)

seria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. seriez (desp. -ri-ez), 3 seriază, 1 pl. seriem; conj. prez. 1 sg. să seriez, 3 să serieze; ger. seriind (desp. -ri-ind)

seria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 seriază, 1 pl. seriem (-ri-em); conj. prez. 3 să serieze; ger. seriind (-ri-ind)

seria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. seriez, 3 sg. și pl. seriază, 1 pl. seriem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. serieze; ger. seriind (sil. -ri-ind)

SERIE s. 1. număr, seamă, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rând. (Cloșca scoate o nouă ~ de pui.) 3. înșirare, înșiruire, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.) 4. promoție. (Prima ~ de studenți din noua facultate.) 5. (FIZ.) serie radioactivă v. familie radioactivă. 6. (FIZ., CHIM.) serie electrochimică = șirul lui Volta. 7. (CHIM.) serie alifatică = serie grasă; serie grasă = serie alifatică.

SERIE s. 1. număr, seamă, sumă. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. rînd. (Cloșca scoate o nouă ~ de pui.) 3. înșirare, înșiruire, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.) 4. promoție. (Prima ~ de studenți din noua facultate.)

serie, mod de ordonare a celor 12 semitonuri* ale gamei* cromatice* temperate*, în vederea realizării, în principiu, a unei unice compoziții de tip dodecafonic* sau serial*. Vizând independența, egalitatea fiecăreia dintre „treptele” sale componente, s. are un caracter pronunțat atonal* și trebuie să fie în așa fel construită încât să evite centrismul unor trepte (T, D) sau funcțiile* (implicit pe cea de sensibilă*, anulată tocmai prin hipertrofierea funcției, ca urmare a cromatizării discursului în muzica post-romantică), o primă regulă de construire a s. fiind aceea a irepetabilității unui sunet înaintea epuizării tututor celor 12 semitonuri; o a doua regulă este aceea a evitării unor succesiuni de intervale* care să sugereze anumite structuri tonale-armonice (de ex. două terțe* succesive de intervale* care să compună un trison, octava*), o anumită toleranță existând totuși cu privire la relațiile modale (v. mod), ce apar sub forma unor tronsoane de s. (subansamble tricordice) (II, 1) sau scurte formule (1) proprii omofoniei* încă de la Webern. Prin natura sa nefuncțională, s. a deschis calea unei gândiri proporționale de tratare, compozitorii apelând din nou la constructivismul Renașterii* și barocului* prin supunerea formei originare a s. unor procedee de variație (I) ca: inversarea, recurența* și recurența inversării. Încă din etapa dodecafoniei, s. a fost aplicată atât melodicului cât și armonicului (aducându-se obiecția, din partea adversarilor noii tehnici că, prin dispunerea sunetelor în ambele dimensiuni, regula nerepetării sunetelor este anulată); în etapa serialismului (a celui integral mai ales), ea a fost extinsă și la parametrii* dinamică (1), timbru*, atac (3).

condensat, serie ∼ (ă), orizont ~, (engl. = condenset section) suită de sedimente cu grosime mică corespunzând unui interval de timp mare, acumulată cu viteză redusă. te. Formațiunile pelagice, în general carbonatice, constituie exemple tipice de serii c. în cadrul unei → secvențe depoziționale. O.c. apar în lungul suprafeței de inundare maximă, între → high stand systems tract și transgressive systems tract; ele sunt marcate de duricruste, depuneri de minerale autigene (glauconit, baritina etc, ) și acumulări de substanța organică. Ant. comprehensiv, serie c.